Minunea asta de baiat

David are 3 ani și 3 luni și de atâta timp nu mă satur să îi admir, din secundă în secundă, imperfecțiunea lui perfectă. Râde mult și zgomotos și contagios și plânge între reprizele astea din motive atât de ciudate pentru mine încât n-aș putea să le anticipez pe toate, nici dacă m-ai plăti de 10 ori greutatea mea în aur pur: floarea nu miroase cum vrea el, nu i-am adus de la muncă ceva ce nu a cerut vreodată, jucăria e pe pat dar el a lăsat-o lângă ceas, acolo unde de fapt nici măcar nu ajunge, șosetele nu sunt suficient de albe, paiul verde e prea lung sau prea scurt, nu mai știu exact care dintre variante etc.

David reține cuvinte pe care nu mi-aș fi dorit să le aud la el atât de curând. Eu încerc cu săptămânile să îl învăț să numere până la 5, el îmi spune cuvântul ”dracu” doar pentru că l-a auzit o singură dată, chiar detaliază unde a fost zis și cum am certat eu persoana respectivă fiindcă folosește cuvinte urâte. Dar lui îi place, cică sună bine. Am încercat și cu ”nepoliticos”, ”jignește” etc … nu am reușit neam să îl fac să priceapă, pentru el cuvântul sună bine și gata 🙂 .

David ne învață cum să ne închinăm când trecem pe lângă biserică, fiindcă și pe el l-a învățat bunica, dar nu ne-a văzut practicând asta, așa că, noi îi intrăm în joc, cică nu știm cum se face. Tare se mai gudură când vede că ne învață și el ceva … ne învață mai multe decât ar crede.

David nu mă lasă să îi tai unghiile fiindcă le vrea lungi și sub nicio formă părul, din fix același motiv. Unghiile le rezolv în somn și de păr nu mă ating, fiindcă tare frumos mai e așa ”miminescu” … adică Eminescu, după cum îl alintă bunicul.

David inventează jocuri din ce prinde și combină poveștile după bunul lui plac. Face tot felul de constatări caraghioase cum ar fi că nu îl mai ajung bretelele pentru că a mâncam mult și i-a crescut și burta și cucul.

Minunea asta de baiat

David îmbrățișează fără motiv și ne sărută pe nas, după care țopăie de energie, cică i-am dat-o noi. O fi de la atât de multă iubire!

Și oricât de normale ar fi toate, eu văd în el cel mai frumos și amuzant copil din lumea asta. Știu principiul ”și cioara își laudă puii”, dar zău că al meu e atât de contagios de plăcut încât, oricine îl cunoaște, este imposibil să nu ajungă să îl simpatizeze măcar puțin.

Sau poate doar sunt eu mai cioară decât ciorile 🙂 și dacă ar fi așa, David sigur este un exemplar rar de cioară perfect de imperfectă.

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create893

10 comentarii la „Minunea asta de baiat

  1. Cat de frumos ai descris! Fata mea are exact aceeasi varsta, dar nu gasesc destule cuvinte sa descriu aceasta varsta minunata (desi cu primul copil am aflat ce e terrible 3s, acum e best 3s) 🙂 De aceea, doar o savurez si incerc sa stpchez cat mai multe amintiri ☺️

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu