Mica mea … Emma

”Când erai încă înăuntrul meu și credeam că ne mai despart doar câteva săptămâni și nu o viață ca acum, ți-am scris o scrisoare. Nu am curaj să o recitesc. Mi-e teamă că voi regăsi în cuvintele mele toată nerăbdarea de a te cunoaște. Eu trebuie să mai aștept o viață cu speranța că o voi face totuși cândva. Îți scriu iar. N-am idee dacă mă auzi dar mi-aș dori să știi tot ce îți tot spun imaginar de atâta vreme amară.

Când erai încă înăuntrul meu și îmi făceam atât de multe vise cu noi în formație de 4 și mă apucau temerile de cât de greu va fi, te mângâiam și îți spuneam „Vom fi bine Mica mea. Te iubesc Emma!”. Asta ți-am spus de multe ori și cât te-am avut lângă mine, chiar dacă lângă mine a însemnat să ne despartă un „pătuț” la terapie intensivă și speranța că te voi lua de acolo acasă, chiar dacă bine nu o să fie niciodată binele ăla la care visam. 

Am fi fost tare fericiți, noi, toți acasă. Te-aș fi îmbrățișat tot timpul, te-aș fi pupat fără scăpare, te-aș fi purtat în wrapul cu ursuleți, ai fi dormit în pat cu noi, chiar dacă asta ar fi însemnat să dormim ca sarmalele, pe orizontală, te-aș fi alăptat cât ai fi vrut tu, te-aș fi mângâiat fără încetare, dar totuși cu pauze când David m-ar fi chemat și el să îl alint, dar cumva mi-aș fi făcut timp pentru amândoi copii ai mei.

Ai fi descoperit că ai un frate haios, simpatic și gelos, dar atât de empatic și plin de iubire. El te-ar fi învățat cum să îmbrățișezi surprinzător, să râzi din nimic, să sari din fotoliu în fotoliu, cum să faci mașini din cărțile noastre din bibliotecă, sa mănânci tăițeii din ciorbă cu mână, să gătești Lego în cratițele mari, să faci tumbe în pat și să escaladezi mobila din bucătărie. Sigur v-ați fi distrat pe cinste în timp ce noi am fi îmbătrânit un pic de spaimă, dar v-am fi privit cu iubire și zâmbet larg pe buze. Am fi fost tare fericiți, noi, toți acasă.

Tati al tău te-ar fi făcut să te simți cea mai importantă fetiță din lume, în modul lui inconfundabil, cum nimeni altul nu știe să te facă să te simți iubită. Te-ar fi ridicat în brațele lui mult mai puternice decât par, te-ar fi pupat până te-ai fi înrosit în obraji și s-ar fi jucat cu tine în cel mai original și vesel fel în care un tată o poate face … el chiar se pricepe la asta. Ar fi fost un extraordinar tată de fetiță. Știu asta din momentul în care l-am văzut acolo, mângâindu-te printre fire de aparate care te mențineau în viață, plângând și spunându-ți „pisoiul lui tata”. Am fi fost tare fericiți, noi, toți acasă.

Eu … eu, nu știu exact ce fel de mamă aș fi fost pentru tine, dar știu că te iubesc incurabil de mult, apăsator de mult când realizez iar și iar că aici, din tine, a rămas un dosar prea gros și o pereche de cercei, pe care rar încetez să îi mângâi când mă sugrumă dorul de tine. Și mai știu că aș fi fost încredibil de fericită fiindcă altfel ar fi fost imposibil să mă simt lângă voi trei!

Dar … vom fi bine Mica mea. Te iubesc Emma!” 

 

5. Mica mea ... EmmaFotoCredit: Cristina TR

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create895

17 comentarii la „Mica mea … Emma

  1. Om frumos ! Ma rup in bucăți cand citesc … Doar te îmbrățișez si sunt alături de voi cu gândul si sufletul !

  2. Micuta Emma, tu stii de ce ai ales-o pe Cristina sa iti fie mamica. Tu stii ca pe langa toata suferinta incomensurabila pe care o simte, a fost si inca este capabila sa iti invaluiasca sufletelul in iubire, oriunde te-ai afla acum. Fii bine acolo printre stele si strange-o pe mama ta in brate!

  3. Important e ce intelegem noi din aceasta situatie…cu ce am devenit mai buni si mai frumosi sufleteste dupa ce am trecut prin aceasta experienta de viata…

  4. Tu Cristina nu te cunosc insa plang si sufar de fiecare data cand citesc articolele tale. Iti doresc sa iti gasesti puterea din surse mai presus de tine sa treci peste. Cred totusi ca o noua incercare va va ajuta poate sa va mai alinati din dorul dupa Emma. Nimeni nu o va inlocui niciodata in sufletele voastre. Ai grija de tine pentru David.

  5. Deși fetita mea de un anișor doarme in patutul de langa mine,singurul meu copil de altfel…mi-au dat lacrimile. Este nedrept ca un părinte să își piarda copilul, este sfașietor și te admir pentru puterea de a merge înainte (sau cel puțin pentru incercarea ta). Cu siguranță toata puterea o ai de la David.

  6. Cat de trist… am citit la vremea respectivă toate postarile tale si m-am rugat ca Dumnezeu sa iti aline suferinta si dorul de fetita ta… nu m-am gandit ca, la randul meu… voi trece prin aceeasi durere… mi-am pierdut recent bebelusul la 23 de saptamani… un vis frumos si planurile minunate pentru viitor s-au spulberat intr-o clipa… urma să fim 4, o familie frumoasă și fericita, tati avea printesa lui, iar eu urma sa am printul meu… acum mi se pare ca viata este extrem de nedreaptă… copilasii nostri iubiti, doriti si asteptati devin ingeri inainte de vreme…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu