Mame … fara limite

Există genul acela de tipologie umană, care cunoaște vag conceptul de empatie și nu prea deține limită în manifestare. Sunt convinsă că o cunoașteți, este imposibil să nu o fi întâlnit până acum. De când sunt mamă, observ și mai des tipologia asta printre mame, mai ales online. Sunt acelea care dorm cu roșiile lângă ele, în cazul în care intră întâmplător pe un grup și văd ceva ”absurd”, să aibă cu ce să arunce. Sunt cele care habar nu au să ofere o vorbă bună, un sfat empatic, sau măcar să tacă, dar care stigmatizează și izolează spunând direct și insistent și greșit uneori, că, dacă îi dai lapte praf nu ai făcut tot ce puteai pentru a-l alăpta, nu ai încercat suficient, sigur s-ar fi putut!

Dacă ai născut prin cezariană ai început  cu stângul, clar! Dacă îl vaccinezi e grav, dacă nu, sare altcineva să îți spună cât de grav e. Dacă îl hrănești cu piureuri nu știi mai nimic și îi vei strica tot sistemul digestiv, dar dacă îi oferi bucăți mai mari ești inconștientă, se poate îneca cu tot cu parenting tău modern. Dacă se uită la desene la 3 ani îi va scădea drastic IQ-ul, dacă încă poartă scutece probabil nici IQ-ul tău nu e prea mare … etc etc etc … orice poate fi subiect pentru ele, absolut orice.

Trebuie să fie tare greu să vrei să îți consolidezi poziția de mamă care face ceea ce trebuie, privind mereu cu scepticism la ce face mama de lângă tine.

Când nu sunt furioasă, mi-e milă de mamele fără limite, trebuie să fie tare greu să vrei să îți consolidezi poziția de mamă care face ceea ce trebuie, privind mereu cu scepticism la ce face mama de lângă tine. Îți recomand să privești în copilul tău. Vei știi exact câte faci!

Eu am rămas doar în grupurile în care nu se acceptă roșiile, ca să nu îmi iau prea multe. Dar, din păcate, mamele acestea nu sunt doar online, să poți fugi rapid de ele, sunt peste tot. Și o mamă fără limite poate ajunge până acolo unde îți spune că nu înțelege cum susții că pentru tine medicii nu au făcut ce trebuia, să îți salveze copilul, când pe ea au tratat-o cu cea mai mare atenție, în aceeași maternitate. Poate pentru că tu ai intrat acolo la câteva luni după ce mie nu îmi salvaseră copilul, or fi învățat și ei ceva din asta, măcar sper. Și nu ți se pare prea crud să îmi spui că pentru al tău au făcut orice când eu îl plâng pe al meu fiindcă nu mai e?

Ruptura uterină nu este un mit.

Aaaa … și a mai existat și mama aceea care mi-a spus hotărâtă că ruptura uterină este un mit inventat ca femeile să aibă scuze pentru a face cezariană. Nu, serios, chiar există, dacă ar fi fost un mit, eu îmi țineam fetița în brațe acum … să știi că înainte să îți spun asta, te-am și înjurat, recunosc.

Sigur că aici voiam să ajung, pentru că nu sunt suficient de fără limită, sau îmi lipsește curajul, să vă spun direct, că nu aveți pic de empatie și nici suficient bun simț, mame care vă strângeți la piept toți copiii când aruncați cu roșii. Eu nu o pot face!

Mame fara limite

FotoCredit: Cristina TR

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

4 comentarii la „Mame … fara limite

  1. Exista ” hateri”. Ignora-i, nu merita sa te consumi pt ei! Continua sa scrii, o faci foarte bine. Eu te citesc cu mare drag! Succes!

  2. Felicitari Cristina! Eu fac parte din grupul acela cu rosiile pe langa ele, si acest lucru se vede si in copii mei, dar imi place nespus de mamicile care spun lucrurilor pe nume, la momentul potrivit, copii nostri au nevoie de un astfel de exemplu. Sa fiti fericiti, si numai sanatate!

  3. Eu mi-am dat seama ca nu le pot accepta pe aceste mame si chiar vreau sa le injur. In toate limbile pe care le cunosc si cat de tare pot. Dar ma opresc pentru ca am primit o educatie pe care cateodata o regret. Una care m-a enervat la culme in intamplarile prezente a spus ca al meu toddler de 2 ani e nefericit pentru ca nu ii dau ciocolata, suc si alte minunatii. De obicei stiu sa raspund dar acum cuvantul nefericit m-a zdruncinat bine, nu am stiut sa raspund, noroc cu al meu barbat care stie ce sa raspunda cand eu nu stiu :). Degeaba as spune sa nu le bagam in seama pentru ca stiu ca nu putem asa ca astept variante de injuraturi dragute cat sa nu par needucata si totusi sa le injur :))))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu