Mami pe tocuri e angajata care merge la birou, mama care creste copii si femeia care vrea sa fie iubita  

Dina este o super femeie, face de toate și pare să le facă așa cum trebuie și mai ales cu amuzament. Da, scrie într-un mod absolut special, aș recunoaște-o dintr-o mie. Vorbește despre viața ei și subiecte simple și mult mai puțin simple, dar o face așa, cumva de îți ajunge în miezul sufletului. Mă bucur că scrie pe blog și că a acceptat să ne povestească cum de a apărut Mami pe tocuri. Poveștile noastre seamănă destul de mult.


Am cunoscut mai de mult o doamnă pe care dacă o întrebai câți ani are, îți răspundea astfel:
– 55 de la naștere, 10 de la a doua naștere. De la transplant.

Câți ani are blogul meu? De când scriu?

Aș vrea să pot da un număr exact, așa cum apare în buletinele noastre. Dar cel mai sincer răspuns este acesta:
– Habar nu am.

Scriu organizat din clasa a cincea. Dar câteodată am impresia că și la grădiniță scriam, cu toate că încă nu știam să desenez literele.

Apoi, am amintiri cu mine scriind compuneri în clasa a II-a, a III-a despre natură, plopi și umbre în soare. Tot bucată din mine era și aia.

Apoi, în clasa a V-a m-am înscris la un cenaclu literar care nu știu cât m-a ajutat să-mi dezvolt latura creativă, dar m-a ajutat enorm să am încredere în mine și să mă implic. Era și singura zi din lună când primeam bani de buzunar pentru biletul de autobuz, iar eu îi dădeam pe bomboane. Minunată zi!

De câte ori te poți naște?

Am început să scriu pe blog în 2012, după ce l-am născut pe copilul meu cel mare. Mă plictiseam groaznic – da, se poate – și pentru prima dată m-am gândit:
– Ce ți-ar plăcea să faci, Dina?
– Mi-ar plăcea să scriu, am răspuns fără ezitare, cu inima bătându-mi tare.

Și m-am reapucat de scris. Mi-am înregistrat blogul Me, myself and Andre pe blogspot și m-am apucat să scriu efectiv, dar efectiv de toate și cum îmi venea. Absolut fără nici o regulă. 

 

Spre marea mea rușine de acum. Nu-mi amintesc dacă era Facebook pe-atunci, dar nu distribuiam nicăieri acele articole. Rămâneau pentru mine și mă simțeam bine.

Dacă ar fi să dau numere, aș putea spune că atunci a fost a doua mea naștere. Când am început să fac ceea ce îmi place cu adevărat. Conștient.

O a treia naștere a fost când mi-am cumpărat domeniul mamipetocuri.ro în 2015. Mi-am transferat o mare parte din articole aici, pe care acum le rescriu, iar pe altele le scot cu totul.

Căci o re-naștere e despre a te cunoaște, a lăsa ce-ți face rău, a vindeca răni și a trece la o nouă etapă plină de entuziasm.

Mama pe tocuri e angajata care merge la birou, mama care crește copii și femeia care vrea să fie iubită.

Mami pe tocuri nu e mereu pe tocuri. Ba mai mult decât atât, eu conduc foarte mult, dar abia anul trecut am reușit să o fac cu tocuri. Astfel că, de cele mai multe ori mă încalț sportiv. Ca orice mamă care trebuie să facă și ciorbă, să ducă și copiii la școală, să meargă la serviciu, să spele și să vadă și-un film seara, la cinema.

Despre asta-i mamipetocuri.ro. Despre multitudinea de roluri pe care le cărăm pe umeri, încercând în fiecare moment să ne ținem echilibrul, ca pe tocuri. pe un fir fin suspendat, în văzul și în aplauzele tuturora.

Câți ani aveți?

M-am dus acum câteva luni la un control la o clinică. Iar după ce m-am suit pe un aparat care mi-a măsurat tot ce conține organismul meu, concluzia a fost că la cei 36 de ani împliniți corpul meu se simte ca la 31.

La vârsta aceasta, acum 6 ani învățam să fiu mamă.

Acum, învăț să fiu eu. Așa cum sunt, bună și mai puțin bună. Cu limite și frustrări, cu zile mai grele, altele mai ușoare.

Și aleg să vorbesc pe blog, locul unde m-am re-născut.

Oare pentru a câta oară?

Sursa foto: https://stocksnap.io

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 531

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.