Mama, acest calorifer cald si sac de box al copiilor

Mă pun cu David la somn. Se ghemuiește tot în mine, își pune obrazul pe burta mea, îl mângâi și adoarme. Uneori, mă alinta și el înapoi: Mămiuca mea fericită! Ce caldă ești! Caloriferul meu! Mami, tu de ce ești așa caldă? De la multă iubire?”. Îmi leșină sufletul în mine. Îmi plimb mâna prin părul lui, în timp ce îi povestesc despre mine când eram mică și îl simt cum adoarme. Stau așa nas în nas cu el fără să îndrăznesc să mă mișc. Mă umplu de bine.

Știu că sunt caloriferul lui pentru încălzit sufletul.

Jucăria lui preferată. Tot Universul și ce stă dincolo de el. Omul cu care râde din nimic sau din glume cu pârțuri. Cea care inventează jocuri și experimente pentru el și din când în când acceptă și luptele cu încălțătorul de pantofi și cu polonicul. Omul care îi ascultă cerințele și îi explică de ce pe unele nu le poate îndeplini. Cea care îi construiește tunuri în căruțul din magazin și apoi îl împinge cu viteză să împușcăm ce prindem. Omul care îl adoarme cu povești, mângâiat și șoptit cât de frumos, și deștept, și minunat, și amuzant este și cât de norocoasă sunt eu să îi fiu mamă.

Și sunt sacul lui de box.

Își adună supărările ghem în el și îl văd cum explodează. Noi doi, în casă, țipă, mă lovește, nu îl las, se înfurie și mai tare. Mai țipă de câteva ori, aruncă plusul pe care îl iubește. Îl aruncă în mine. Pune întrebări și mă ceartă pentru toate supărările lui. Pe unele mi le recunosc, pe altele i le dau înapoi să le punem împreună unde le este locul. 20 de minute. Uneori durează mai puțin.

Se liniștește. Se întoarce lângă caloriferul lui de încălzit sufletul. Își pune obrazul pe piciorul meu. Vorbim. Îmi spune în cuvinte supărările lui. Știu că neputința este cel mai greu sentiment de dus. Am aflat și eu asta după ce am pierdut-o Emma. Iar ghemul lui se adună din neputința lui.

Nu emit adevăruri absolute. Mă uit în jur în oamenii care mi se deschid, citesc în cărți despre ce au văzut și alții și mă gândesc că asta rămân mamele pentru totdeauna. Calorifer cald și sac de box al copiilor lor. Omul pe care îl iubesc cel mai mult și îl condamnă cel mai mult. Marea sursă de iubire și vinovatul pentru toate suferințele. Locul unde vrei mereu să te întorci oricât de mult l-ai critica pentru orice îți vine de-a valma în suflet. Brațele pe care le cauți când îți este cel mai greu oricât de vinovate le-ai crede pentru greul tău. Acest super om fantastic care trăiește să orbiteze în jurul tău și de la care te aștepți mereu să o facă. Și dacă nu o face ai încă un motiv să îl judeci că nu își face ce are de făcut.

Mama nu e un OM! E mult mai mult decât atât!

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create860

2 comentarii la „Mama, acest calorifer cald si sac de box al copiilor

  1. Ca bine zici mai Cristina!
    Asa simt si eu.
    Acum, cand am copiii mei,ma gandesc ,in mare parte a timpului ,cu admiratie si multumire la mama si la tata.
    Acum ca fiica-mea a facut 15 ani, ma intreb daca eu o sa am tactul si respectul pe care il avea tata cu noi.
    Imi amintesc ca venea dupa noi la discoteca din sat,statea pe o banca si ne astept cu o carte in mana( lua si el ceva de pe noptiera sa nu se plictiseasca, de cele mai multe ori carti de masaj facial sau ce ne mai preocupa pe noi la varsta aia).Ma intreb singura daca eu voi putea asptepta calmaaa sa iasa fata de la vreun chef.
    Cand citesc carti de parenting ma mai apuca si reprosurile, dar realizez repede ca au facut si ei ce au putut la momentul respectiv.
    Ce stiu si am stiut dintotdeauna e ca sunt acolo cu gandul si cu inima la noi, cei trei copiiai lor
    Multumesc pentru postare , mi-a mers la suflet!
    O zi si un an nou bun iti doresc!
    Denisa

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu