Mai mult decat o prietena - FUN Parenting by Cristina Buja

Mai mult decat o prietena

Eu n-am avut vreodată imperativ nevoie de o prietenă fiindcă aveam una by default – sora mea cu numai 10 luni și jumătate mai mare decât mine; o diferență perfectă pentru noi, să ne înțelegem off-urile, marile drame de iubire, greutățile școlii, secretele modei … eiii ha, cu asta nu prea aveam treabă pe vreme aia. Oricum întotdeauna prietenele au fost prietene, iar Simi mai mult de atât. Apropo, Simona, așa o cheamă și urăște să i se zică Simonica și să îi cânți “Se mărită Mona mea”, așa că aveam cu ce o necăji când mă apuca cheful 😀 Da, mă apuca destul de des!

Pentru părinții noștri curajoși sau inconștienți, nu mă decid, a fost cam greu cu două fete așa apropiate de vârstă. Pentru noi în schimb, mai bine de atât nu se putea. Nu am fost vreodată singură. Aveam cu cine mă juca, cine mă salva din boroboațe că eu eram mai zdruncinată un pic, cine mă asculta de toate iubirile mele mărețe, sau nu, adevărate sau din vise, pe cine mă descărca de nervi. Asta din urmă e chiar foarte importantă, serios acum. Încearcă să țipi aproape fără motiv la o prietenă să vezi dacă te mai salută pe stradă. Noi ne certam spre disperarea mamei care nu înțelegea de ce facem asta. De multe ori, în doar câteva minute, aveam tratatul de pace gata semnat. Acum nu mai țipăm una la alta, dar am un om care știu sigur că nu mă minte de teamă că mă va pierde. Asta e mare lucru! De pierdut nu ne vom pierde nicicând!

La capitolul joacă eram super inventive, de la banalele haine pentru păpuși, la plimbat cu băncuța întoarsă pe invers, pe gresie, pe post de barcă cu vâsle; făceam corturi din pături, vindeam praf și pietricele pe bani din frunze, jucam gropița, organizam campionate de gimnastică unde bârna era patul părinților, eram foarte bune la tenis cu piciorul. Azi deveneam contabile ca mama, mâine doctorițe, poimâine croitorese și tot așa. Ne împrumutam haine una de la alta, aveam aceeași trusă de machiat, împărțeam totul … mai puțin iubiții.

Când a plecat la facultate a fost prăpăd. Muream de dorul ei și bătea crivățul în șifonier. Așa am învățat să trăim la distanță, chiar dacă, nu ne gândeam noi atunci că, pe măsură ce vom crește, se va mări și distanța fizică. Acum ne despart “numa” 1924 de km, dar vorbim zilnic la telefon și pe WhatsApp (mare, mare invenție). Mi-a lipsit de câteva ori prezența ei, chiar și în ziua în care l-am născut pe David. Mi-ar fi plăcut să fie mai aproape, să îl vadă cum crește zi de zi, nu doar în poze, dar uneori sunt detalii în viață pe care nu le poți controla. Cred că aceeași durere, că nu locuim mai aproape, va fi și când va deveni ea mamă. Mereu am visat împreună la momentele astea și mă doare că nu ne putem bucura întregit de ele. Tare bine e să ai oamenii pe care îi iubești lângă tine și ea șade fără teamă în fruntea listei mele, cot la cot cu alți câțiva.

Și sora mea mă iubește. Aveți dovada. Eu sunt cea din stânga care pupă forțat peretele.

Mai mult decat o prietena1

Voi aveți surori așa minunate precum e Simi a mea ?

Mai mult decat o prietena4

A se observa ce breton fancy aveam amândouă! Ne tunsesem una pe alta. Fain nu?

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

14 Comments

  1. Simona

    Sunt foarte multe momente in viata, in care regret ca nu am fost langa tine, Cris. Mi-ar fi placut sa fiu alaturi de tine cand ai terminat masterul. Nu stiu daca eram in febra rezidentiatului sau chiar eram deja plecata din tara. Mi-ar fi placut sa imi cunosc nepotelul inainte de botez. L-am vazut prima oara intr-o poza superba, care mi-a ramas in amintire si anume cand iti zambea tie. Imi este dor sa impartim toti 5 o tarta facuta special pt David. Imi este dor sa mananc pe furis o ciocolata. Da, sunt egoista si nu doream sa imi impart ciocolata cu David. Am avut o discutie in grupul de prieteni. Cativa au intrebat ce este dragostea neconditionata. Recunosc ca am avut argumente puternice in a demonstra ca exista dragostea neconditionata: parintii, fratii mei si surioara mea. Dar cel mai puternic argument a fost David pe care il iubesc din ziua in care s-a nascut.

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Minți, pe David îl iubești din ziua în care ai aflat că există în burtica mea … hai recunoaște :*

      Reply
  2. Iana

    Va iubesc si imi este dor de tot ce va reprezinta…..Si eu as vrea sa lupt cu distanta…dar in același timp stiu ca totul este ca sa va fie voua bine….Va pupa curajosii, care nu au fost niciodata inconstienti..Eu mi-am dorit intotdeauna sa nu fi fost asa de mare diferenta de varsta intre mine si surioara mea,,,

    Reply
  3. EU

    Interesanta provocare… Sora mea, Eneea, asa o dezmierdam in epistolele mele adolescentine, e mai mare ca mine cu 5 ani. Mi-ar fi placut ca diferenta de ani sa fie mai mica pentru a ne bucura de anii studentiei impreuna, sa avem copii de aceeasi varsta si sa ii crestem in acelasi timp. In copilaria noastra nu-mi amintesc sa se fi suparat vreodata pe mine sau pe fratii mei sau sa ne dojeneasca cumva oricat am fi necajit-o. Era protectoare doar era sora cea mare, nu? Mi-amintesc cum ne ascundeam seara sub patura, cu lanterna ca sa mai citim macar un capitol din vreo carte, intrucat taticu ne dadea stingerea la ora 9. Imi placea sa o ascult cum imi povestea, cu lux de amanunte, actiunea din cartile politiste sau aventurile din cartile lui Michel Zevaco pe care le adora. In familia noastra aveam treburi bine definite: eu cu fratele meu mai mic, „titirezul” , asa cum il alintam noi, eram responsabilii curateniei prin casa, iar sora mea, mama si tata erau master chefi in bucatarie. Mama, mama si facea sora-mea niste dulciuri grozave, pacat ca ne dadeau zaharul si faina pe cartela si trebuia sa ne faca prajiturelele cu masura. Sambata „cantam la pian” (adica spalam rufele): mama, prima mana, sora mea a doua mana si eu trebuia sa le clatesc. La inceput m –am bucurat ca mi-au dat si mie o noua responsabilitate, desi eram mai mica, apoi mi-a mai disparut elanul proletar. Noroc ca au luat masina de spalat Alba Lux la un moment dat. Pentru ca nu exista telefonul mobil, nici macar telefonul fix, ne scriam epistole lungi in care ne asterneam gandurile, intrebarile, trairile, secretele, implinirile sau neimplinirile…. Dupa ce s-a casatorit ne intalneam sa jucam rummy si doamne ce dupa-amiezi reusite petreceam impreuna. Sora mea e deosebita, are un suflet nobil si poate darui iubire neconditionat… E o leoaica care si-a aparat intotdeauna puii… Uneori o vad puternica, putand rasturna muntii, alteori o simt atat deneajutorata, gata sa se prabuseasca si as vrea sa-i pot indeparta temerile… Asta e sora mea si o iubesc… cu bune si cu rele…

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      M-ai emoționant, tare frumos ai mai scris despre sora ta … și cântatul la pian, mi se pare genială denumirea 🙂 Norocoși ați mai fost așa mulți frați!

      Reply
  4. Ella

    Ce frumos si emotionant… sa inteleg ca sunteti amandoua nascute in acelasi an? Ma gandeam ca este posibil, daca tu esti in ianuarie-februarie si ea noiembrie-decembrie ;))

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Nu suntem în același an dar chiar mi-ar fi plăcut tare mult 🙁 Ea e pe 30 iunie 1984 iar eu pe 11 mai 1985. Mereu râd cu ea că între ziua mea și ziua ei, avem aceeași vârsta 🙂

      Reply
  5. Pingback: Cum anuntat ca sunt insarcinata, plus alte idei | FUN Parenting by Cristina Buja

  6. Pingback: Nunta la castel | FUN Parenting by Cristina Buja

  7. Pingback: De la 3 la 4 | FUN Parenting by Cristina Buja

  8. Pingback: Sarbatori, iubire si magie | FUN Parenting by Cristina Buja

  9. Pingback: Asistent maternal in Romania – parinte pentru copiii fara parinti   | FUN Parenting by Cristina Buja

  10. Pingback: Cand fratii mai mari devin parinti fara sa stie - FUN Parenting by Cristina Buja

  11. Pingback: Ne-am inmultit familia si totusi suntem mai putini la masa de sarbatori - FUN Parenting by Cristina Buja

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: