Ma minunez si scriu pe nataliadabija.ro

Pe Natalia am remarcat-o pe un grup, cred că de pe vremea când scria în secret, deci nu știam că are blog 🙂 . Am remarcat-o pentru numele ei 🙂 . Mai târziu am ajuns și pe blogul ei și așa am aflat de Clubul de Carte pe care îl organizează și care mi se pare o super idee.


 

La început a fost cuvântul. Ba nu. La început a fost o prietenă care și-a făcut blog. Apoi a fost gândul: “Dacă ea poate, atunci pot și eu!” Și mi-am făcut și eu un blog. Scriam despre filmele faine pe care aveam timp să le văd, despre cărțile pe care le citeam, despre evenimentele la care mergeam. Apoi a fost gândul: “Nu voi spune nimănui de acest blog, iar într-o zi voi deveni renumită și o să mă laud – uite cum am sfidat eu toate legile marketingului!“ Nu am devenit renumită. Nu pentru că mi-am spus asta, ci pentru că nu am mai scris. Nu constant. Mai scriam o dată la câteva luni când simțeam că nu mai pot.

Au trecut 2 ani, am devenit mamă. Și brusc, m-am pomenit cu o grămadă de timp liber. Copilul era cuminte, stătea mai mult la sân…Toată ziua de fapt. Poate că te gândesti că atunci m-am apucat serios să scriu. Nu. Atunci am stat mult pe blogurile altora. Nerușinat de mult. Eram prezentă în comentarii, în discuții pe grupuri de facebook. Peste tot. Numai la mine pe blog nu. Acolo bătea vântul a gol.

Au mai trecut vreo 2 ani și am născut al doilea copil. Alt concediu de creștere copil, din fericire, altă abordare. M-am deșteptat și m-am gândit: “Asta e timpul meu. Ia să fac ceva cu el!” M-am reapucat de scris.

De data asta, mă țin bine. Mă minunez și scriu, ăsta e noul meu slogan. Scriu în medie de 2 ori pe săptămână, o fac constant și nu mă mai las. Scriu despre pățaniile noastre de viață cu copii, despre locurile de care ne minunăm, despre evenimentele gratuite despre care aflu (iubesc evenimentele gratuite, dar nu sunt singura, așa-i?), despre întâlnirile clubului de carte, pe care le organizez în fiecare lună – Clubul Părinților Pre(a)ocupați de Lectură. V-am zis, în concediul ăsta de creștere copil, sunt cu totul alt om.

Credit foto: arhivă personală

Caut să scriu cât mai necenzurat – adică pe subiecte de suflet, nu cu înjurături – și vreau să transmit ideea că viața noastră obișnuită e departe de ceea ce se vede pe facebook. Iar în topul cu cele mai dragi 3 articole de pe blogul meu – să zicem că sunt renumită deja și presa mă roagă să fac un astfel de top – aș include:

10 paşi să te tratezi de dependenţa de Facebook. Verificaţi pe mine.

Cum să faci curat în casă în 10 paşi. În mai puţin de o oră.

Ziua în care mi-am dat time-out

Îmi văd blogul ca pe un job. Part-time și neplătit, deocamdată, cel puțin. De curând – pe 5 septembrie – am trecut și pe domeniu propriu. Altfel spus, am început să bag și bani în blog – poate asta mă va face să nu-l mai ignor…

Glumesc. Nu am nicio urmă de îndoială. De data asta sunt hotărâtă – chiar voi deveni renumită. Dacă vrei să vezi cum, hai să mă citești. Numai cu ajutorul tău o să cresc. 🙂

Credit foto: Viorel Pop, ochelaristu.ro

 

Alte povești cu și despre bloggeri găsiți aici.

 

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și înger de fetiță Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *