Lumea e un loc infricosator!

Cu  o săptămână înainte să o nasc pe Emma am avut în vizită câțiva prieteni pentru a-l sărbători pe David. Ziua lui de naștere a durat 3 zile, nu consecutive, dar cu 3 torturi și zeci, spre sute, de repetiții de suflat în lumânări. Spre finalul primei petreceri, stăteam pe holul apartamentului, îl priveam pe David cum se maimuțărea adorabil, mă alintam pe lângă domnul meu și descopeream cu glas tare cât de fericită sunt. În dreapta mea, un bun prieten aproba marele adevăr pe care, parcă, îl descopeream împreună pentru prima oară, fără să fie de fapt prima oară, pentru niciunul dintre noi: avem prostul obicei să ne pierdem timpul prea limitat din viață, cu detalii și griji neînsemnate și uităm cât de norocoși suntem, câtă vreme avem lângă noi, oamenii pe care îi iubim. Regretam timpul pierdut așa în trecut. Recunoșteam că sunt încredibil de norocoasă. Aveam un soț potrivit pentru mine și știam cât de greu găsești un om pe care nu doar să îl iubești, ci cu care să fii fericit/ă. Aveam un băiat absolut adorabil și frumos și isteț și plin de surprize și urma să nasc și o fetiță. Ce să îți dorești mai mult de la viață ? Să rămână în viață, aș spune acum.

Norocul meu s-a oprit peste o săptămână când totul s-a întors pe dosul scămoșat. Lumea e un loc înfricoșător când descoperi cât de repede poți să pierzi exact ce iubești mai mult. Și dacă pierzi un om pe care îl iubești, în inima dezbinată ca un nisip, își face culcuș frica aceea că poți pierde și alți oameni pe care îi iubești. Da, lumea e un loc înfricoșător când realizezi cu adevărat asta!

Eu si el in 10 minute

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create841

3 comentarii la „Lumea e un loc infricosator!

  1. Tot incerc sa scriu ceva si nu reusesc… te imbratisez si ma rog sa fii bine, cumva, la un moment dat, desi sunt convinsa ca asta pare de neconceput acum…

    1. Mulțumesc! Sincer, pentru mine, nu pare de neconceput sa fiu bine la un moment dat, asta sper, doar ca va fi un alt fel de bine decât cel pe care il credeam/doream eu.

  2. Au trecut 4 ani. Nu e cu nimic mai bine:( Lumea are impresia ca sunt mai bine, mi se spune ‘au trecut 4 ani si tu inca te lasi ingropata in trecut?’. Nu ma las, sunt ingropata in trecutul meu si acolo voi ramane. Desi cele doua zane ale mele sunt absolut minunate, lipseste el… Mi l-am tatuat sperand ca astfel ma pot lega de ceva de la el (nu am nici o poza cu el, doar niste ecografii de care nu ma pot atinge), dar tatuajul nu ma face decat sa il plang si mai mult. Nu va trece durerea asta niciodata, sunt zile cand incep sa plang la volan din senin si nimeni nu ma mai intelege. Au trecut 4 ani, cine sa ma mai inteleaga?
    Cristina, stiu ca nu te ajuta ce am scris, dar sper din suflet ca tu sa fii mai bine candva.
    Te-am citit mereu si am fost alaturi de tine in tacere cand ne scriai (pumoaselor) despre ea. Te imbratisez la fiecare articol si ma rog sa iti fie mai bine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu