Uneori mi se pare ca lumea e o jungla … si ne crestem copiii in ea

Era în parc, unul dintre cele mai mari parcuri din București, în mijlocul unei capitale europene unde oamenii încă fumează la locurile de joacă si sparg semințe și eu credeam că asta e partea cea mai rea. Nu, am văzut și altele mai grele. De la bătaie, până la nuditate.

Am văzut în parc de la scuipat de semințe și fumat în nasul copilul, la bătaie și nuditate.

David se dădea pe tobogan, în mod repetat, pe acelaș, bucuros probabil, că e singur pe el, lucru greu de obținut seara, când e răcoare și părinții vin de la birou, cu copiii la leagăne. În fața toboganului apare un băiețel de vreo 2 ani și un pic. David trecea cu greu de el, dar nu protesta, părea cumva să găsească amândoi soluții. Eu îi admiram și chiar mă gândeam așa, în sinea mea, că îi ajută situațiile astea să învețe să coopereze și uneori să cedeze. Tatăl băiețelului nu a fost de aceeași părere. Printr-un gest brusc, l-a smucit deoparte, l-a tras de ureche și i-a reproșat că deranjează băiețelul. Repet, nimeni nu era deranjat. David îi privea nemișcat. Mi-a cerut explicații toată seara.

Bunica s-a ridicat, s-a apropiat de el, i-a dat o palmă peste față și l-a târât, la propriu, acasă.

A doua zi, în același parc, același băiețel pălmuia ce prindea. Aparent era singur, ceea ce ar fi fost destul de puțin probabil, de fapt bunica stătea la distanță, pe bancă. Sub ochii mei, acolo, chiar la picioarele mele de câteva ori, îl urmărea pe David, se apropia și îi dădea palme. Situația s-a repetat și cu altă fetiță și cu un băiat care avea 5-6 ani. Bunica stătea pe bancă, la umbră, până la un moment dat, când s-a ridicat, s-a apropiat de el, i-a dat o palmă peste față și l-a târât, la propriu, acasă, pe motiv că nu știe să se joace cu copiii. Repet, avea puțin peste 2 ani.

Am schimbat parcul câteva seri. Și am trecut de la bătaie, la nuditate.

Doi băieți cam de vârsta frățiorului meu mic, adică 9-10 ani, se dădeau în balansoar. Mama lor le făcea poze altor copii, o fetiță de 14-15 ani care ținea în brațe, atârnat pe șold, un bebeluș până într-un an. Erau fix lângă noi când mama îi strigă să vină la poze. Băieții vin râzând, unul dintre ei protestează tot râzând, dar cu un vocabular pe care nu pot să îl reproduc aici, după care își dă jos chiloții, scoate penisul, puța, numiț-o cum vreți voi, și alearga printre noi, așa fluturând ce are. Repet, mijlocul Bucureștiului, după-amiază, parc plin cu copiii de toate vârstele.

Acum câteva luni am mers la un eveniment la muncă, cu câteva voluntare aproape majore. Doi tinerei, poate că aveau 18 ani, dar nu sunt convinsă, s-au pus pe agățat urmărindu-ne. Ele fiind amestecate printre câteva femei așa ca mine, cu mult mai mulți ani decât 18, care au încercat să îi alunge, dar asta nu i-a oprit din agățatul lor libidinos, cu reprici ieftine și destul de vulgare.

Lăsând gestul, mașina se mișca totuși cu copilul ăla jumătate pe afară.

Iar azi am găsit picătura de umplut paharul și revărsat aici. Până la birou și înapoi conduc mașina. A devenit ritualul meu de relaxare. Da, în București. Închid ușile și gândurile, pornesc Magic FM și cânt și uneori, la semafoare mai și visez puțin. Și undeva pe splai, unde se merge bară la bară zeci de minute, observ o mânuță ieșind pe geamul mașinii scumpe din fața mea, arătându-mi degetul mijlociu. Am crezut că mi se pare. Gestul se repetă. Apoi pe geam, iese jumătate de copil care să fi avut 7-8 ani și îmi arată, cu un zâmbet satisfăcut, degetul mijlociu. La volan, probabil tatăl, fuma din țigara scoasă afară. Nu, nu făcusem vreo greșeala în trafic, nu că asta ar scuza gestul. Lăsând gestul, mașina se mișca, totuși, cu copilul ăla jumătate pe afară. Și mă mai mir de adolescenți care agață fete cu replici de 2 bani?

Și eu mă gândesc doar că într-o zi David va ieși în jungla asta fără noi 🙁 .

 

Citește și:

Nimeni nu are dreptul sa imi ameninte copilul

Mama de baiat – marea provocare

Copilul din cuvintele tale

Imi cam vad de treaba mea cand port grija altor copii

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și înger de fetiță Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *