Lasati copiii sa planga! Lasati copiii sa simta ce simt!

Vaiii, dar ce plângi așa azi? Nu îmi place când faci așa! Hai du-te, du-te.
I-a spus asistenta fetiței care plângea la ușa cabinetului de la grădiniță, fără măcar să se mai uite în gâtul ei.
Ahhh ce vesel ești, Andrei. Uite așa îmi plac mie copiii, când râd.
Îi spune aceeași asistentă următorului copil.

Mama fetiței a continuat reproșul asistentei: “Ce plângi așa? Hai, gata, gata!”.

Plângea pentru că ceva o făcea să sufere. Era suficient să audă o vorbă bună și să simtă o mângâiere. Nimeni nu vrea să i se minimalizeze sentimentele, nimeni. Și nimănui nu îi face bine să se simtă neînțeles și adus la tăcere.

Copiii nu învață prea mult din ce le spunem, dar învață tot din ceea ce facem și ce suntem.

Lăsați copiii să plângă. Invățați-i să recunoască ce simt, să accepte, să trăiască, să consume, să nu se panicheze când în sufletul lor stă altceva decât fericire, să nu fugă de ce simt.

Scria Miruna un articol despre băiatul ei serios, care nu este supărat. Pentru că da, așa este, oamenii nu doar caută oamenii fericiți, dar îi și resping pe cei care nu sunt, pentru că le amintesc ce vor să uite: durerea există în noi. Este în regulă! Lăsați durerea să fie, ea se consumă. Viața nu e despre alb și negru, fericire și durere, este despre culoare.

FotoCredit: Foto Experience Ro

Eu i-am vorbit lui David despre durere cu aceeași deschidere cu care îi vorbesc despre fericire. Durerea e parte din noi și atât timp cât nu devine totul din noi, vom fi bine. Iar plânsul este cel mai sănătos mod de a consuma ce stă ghimpe în sufletul nostru, pentru că durerea se consumă. Iar în tot contextul acesta în care ne-a fost dat să ducem dureri despre care nici nu știam că există și nici nu am fi vrut să știm, eu simt că David vede cu ochii inimii lui că suferința te modelează, te dărâmă poate, uneori, dar după ce își face treaba ei, pleacă, și rămâne loc pentru restul. Durerea se trăiește și se consumă.

Lăsați copiii să simtă ce simt!

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

4 Comments

  1. Daniela

    Baiatul meu de aproape 3 ani se supara si plange din diverse motive, apoi ii trece ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Seara la culcare isi aminteste si imi spune ca a fost suparat, dar ca acum este bine.
    Am invatat cu greu sa ii fiu alaturi atunci cand plange si sa nu ii mai spun “Gata, opreste-te, nu ai motive sa plangi!”

    Imi plac mult articolele tale!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Îți mulțumesc mult și va doresc sa fiți sănătoși și fericiți!

      Reply
  2. Pingback: Sa nu ne mai ascundem suferintele de copiii nostri. Sa fim umani! - FUN Parenting by Cristina Buja

  3. Pingback: Si baietii plang cateodata. Chiar si barbatii! De ce e bine sa ii lasam sa planga? - FUN Parenting by Cristina Buja

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: