”Jocul atasamentului” – Aletha Solter – 📚 De citit

Jocul cu copiii noștri, pe lângă faptul că este amuzant. Este și o bună modalitate de a-ți cunoaște copiii și problemele care le macină sufletul. Îi ajută să vindece traumele pe care le-au trăit, să se pregătească pentru provocările din fiecare etapă din viața lor. Ne ajută pe noi să obținem cooperarea și încrederea, să ne conectăm la ei și să creăm relația de atașament de care avem atât de mult nevoie.

Cartea ”Jocul atașamentului” scrisă de Aletha Solter ne explică mecanismele de funcționare și efectele jocurilor. Sunt convinsă că veți descoperi și voi jocuri pe care faceți deja cu copii fără a realiza cu adevărat cât de utile sunt în dezvoltarea lor emoțională. Veți înțelege prin explicațiile oferite de autoare cât de importante sunt aceste interacțiuni.

Până la urmă educarea și disciplinarea copiilor nu ar trebui să fie întotdeauna serioasă, strictă, rigidă. Cum e uneori la școală, unde învățătoarea stă cu ochelarii pe nas și arătătorul în mână și predă fără pic de amuzament o oră de matematică. Multe, poate chiar majoritatea comportamentelor copiilor cu care nu suntem de acord se rezolvă mult mai ușor prin joacă.

Cartea are o structură foarte clară, într-un limbaj accesibil oricărui părinte. Este o carte bună și pentru specialiștii educaționali, și pentru consilieri, psihologi și terapeuți.

În prima parte a cărții sunt descrise cele nouă tipuri ale atașamentului prin joc, cu exemple practice:
– Joaca nedirecționată centrată pe copil
– Joaca simbolică cu obiecte specifice sau cu teme
– Jocuri de condiționare (cauză-efect)
– Jocuri absurde
– Jocuri de separare
– Inversare a forțelor
– Jocuri de regresie
– Activități cu atingere fizică
– Jocuri și activități de cooperare

O recomandare importantă pe care o face autoarea este să ne ascultăm copiii când ne spun ”joacă-te cu mine”. Să ne așezăm lângă ei pe podea și să intrăm în jocul lor. Astfel se vor simți acceptați, valorizați și iubiți. Este recomandat un timp de minim 20-30 de minute de joacă cu copilul în fiecare zi.

În partea a II-a explică beneficiul disciplinei nonpunitive și oferă exemple de jocuri specifice pentru a vindeca suferințele copiilor noștri și pentru a regla anumite probleme de comportament. Sunt exemple de jocuri care ne ajută să obținem cooperarea, să punem limite, să îi învățăm să folosească olița, să își tempereze agresivitatea, să renunțe la minciună, trișat și furt, și la cuvinte urâte. Sunt capitole separate și pentru gestionarea rivalității dintre frați, reglarea orelor de culcare și rezolvarea temelor pentru acasă.

Partea a III-a se adresează traumelor care apar în urma nașterilor traumatice, apariția unui frate, sau soră, divorțul părinților, dezastre naturale, boli, accidente și spitalizare, trauma de separare, stresul școlar, fobii și anxietăți, furia parentală și pregătirea pentru evenimente dificile.

”Copiii care se confruntă cu stresul sau traumele nevindecate sunt adesea agresivi, se opun la ora de culcare sau refuză să coopereze. De aceea, sprijinul pe care îl acordați pentru depășirea momentelor de stres reprezintă un element important al disciplinei nonpunitive.” …

”Veți învăța cum să folosiți diverse forme de joc pentru a elibera tensiunile și a redobândi echilibrul”.
Trebuie să înțelegeți că nu sunteți de vină pentru dificultățile prin care trece copilul. Viața este adesea dificilă, iar copiii se confruntă, pe măsură ce cresc, cu nenumărate adversități chiar și atunci când au cei mai iubitori părinți cu putință.”

”Jocul atașamentului” este o carte pe care o recomand tuturor părinților. Citită, așezată în bibliotecă și reluată apoi pentru a te inspira din ea, cu fiecare etapă pe care o parcurge copilul tău.

 

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: