Inapoi la ea

Ne-am așezat la o terasă. Am comandat pizza și limonadă verde, cum îi place lui. A vrut să mergem înăuntru, să stea pe un scaun alb, unde el era „bățelul cu buba mică picior” și eu „doamna dotor care face bine”. I-am cercetat serioasă mânuțele, picioarele, burtica și i-am pupat fiecare pătrățică. M-am prostit cu el de câteva ori. „Vai ce piciorușe grăsune. Aș mânca puțin de aici și de aici”. El râdea. Eu râdeam. Parcă eram doar noi și jocul. Momentele mele de suflet.

Se apropie o mamă cu fetița ei în brațe și începe să vorbească cu David. Îl întreabă cum îl cheamă. Răspunde.
– Mami, cheamă fetița ?
– Vă întreabă cum o cheamă pe fetiță, traduc eu.
– Ema o cheamă.

Tresar. O privesc. Mă întreb, cum fac de obicei, dacă, oare, cam așa ar fi fost și ea.
– Ce vârstă are? Întreb timid.
– Aproape 6 luni, de fapt e născută pe 5 februarie.

Tresar iar. Mă scutur. Pe 5 februarie ea a plecat de aici. Îmi opresc, cu greu, lacrimile. Aș fi vrut să îi mângâi piciorușele goale, așa cum făceam și cu Emma mea, și să îi spun mamei cât de norocoasă este doar fiindcă o poate ține în brațe. Inventez o scuză și îl conving pe David să plecăm. Mă sprijin pe domnul meu, mă ascund în umărul lui și plâng înăbușit. Iar plâng. Prea mult plâng.
– Mami, pânge?
– Da iubire, plâng fiindcă îmi este dor de Emma.
– Emma, bută, doamna dotor, sus. Arătând cu mânuțele cum scoate doctorul bebelușul din burtică și apoi pleacă sus, la cer.
– Da iubire, Emma este sus.

Asta e viața mea acum. Oriunde, orice, oricând gândul meu reusește să stea mai mult în lumea asta, la ceea ce mi-a rămas, ceva mă duce înapoi la Emma și dorul de ea. Nu cer să o uit, nu vreau să o uit, nici nu aș putea, dar vreau să nu mai doară, să nu mă mai dezechilibreze din existența mea și așa destul de plăpândă, orice gest, vorbă, detaliu care a avut legătură cu ea sau ar fi putut să fie despre ea. Gol. Încă păstrăm lucrurile ei, să le pot strânge la piept. Singurele amintirile cu ea, lângă mine, sunt prea dureroase. Oamenii care nu mă știu, mă îndeamnă să fac o fetiță, că prea frumos e David.

Prietenii noștri au copii apropiați de cât ar fi trebuit ea să aibă. Procesul mă obligă să retrăiesc iar și iar aceeași durere. Resimt fiecare zi când ar fi trebuit să fie o lună în plus la vârsta ei și alea în care e minus încă o lună din viața mea. Prietenele lui David de la grădiniță sunt Ema și Ema. Oamenii cu care mă întâlnesc la muncă și nu știu nimic, mă întreabă ce fac copiii mei, iar eu le răspund de unul. Privesc prea des frați care își așteaptă entuziasmați frații și plâng ascunsă în vestiar. David mă întreabă de Emma, mai rar acum. Totul este despre copilul de aici și cel care nu mai e aici. O viață plină de prezența lui, una goală de absență ei.

Și mă gândesc că, probabil, așa se va derula viața mea pentru totdeauna. Aștept însă momentul când va fi mai des bine și mai rar greu. E parcă un gram mai rar. Orice gram ajută.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create873

3 comentarii la „Inapoi la ea

  1. O prietena mi-a spus ca va fi din ce in ce mai usor, cu fiecare luna care trece. Eu nici nu mai incerc sa iau fiecare zi cum vine (in sensul ca o zi = 24 de ore); nu, iau cateun set de 12 ore pe rand: sa fiu bine o zi, apoi urmatoarea noapte si tot asa….
    Tot prietena asta mi-a spus ca imi doreste sa fiu fericita cu partea aia din inima in care nu este Vladucu, ceea ce iti doresc si eu tie !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu