Fericirea are chipul copiilor mei

Ne-am uitat toți trei la filmulețele cu David de la naștere și până în ziua de azi. Multe am mai făcut și multe detalii am pierdut din minte, dar nimic din suflet. Uitasem că s-a speriat când a gustat prima dată apă, că nu îi plăcea să mănânce cu lingurița, dar prefera să răstoarne mâncarea pe măsuță și îl fascina să o întindă peste tot, uitasem că peretele avea pete de orice pe el, abia mai vedeai varul, acum avem autocolant lipit, am uitat cu ce poftă râdea la tatăl lui, cum alerga în să îl întâmpine la ușă țipând ”ta-ta, ta-ta” de știau toți vecinii când se întorcea de la muncă, uitasem cum dansa pe Bailando bătând din picior și cum și-a pus fața de pernă pe ochi și a dat cu capul de perete, apoi a băgat o piruetă și a mai dat o funte si în șifonier. Și sunt convinsă că au fost o mulțime de alte momente pe care nu le-am prâns pe telefon.

I-am admirat bulănașele grăsane și părul ondulat doar la urechi, ochii mari și scosul limbii afară când se concentrează… asta încă face, m-am minunat de vorbitul lui chinezește de’ nu înțeleg acum cum pricepeam atunci, ne-am mirat din minut în minut de cum arăta așa schimbat la fața după cum singur spune. M-am ascultat și m-am văzut râzând fără suflu la toate ghidușiile lui. Din când în când mă întrebam în gând dacă așa ar fi fost și Emma. Nu mă pot abține.

Cat valoreaza o viata la o maternitate privata

Au trecut repede anii ăștia, cum trec de obicei anii, și mi-au adus cea mai profundă fericire din câte există pentru mine, pentru că, oricâte realizări aș avea pe lumea asta, oricâte lupte aș duce, cu sau fără câștig, fericirea nu poate avea alt chip decât cel al copiilor mei. Uneori și durerea.

Fericirea are chipul copiilor mei

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: