Si femeie cu cariera si mama devreme acasa?

- Cum reușești să faci atât de multe, într-o singură zi? L-am întrebat, fără să ascund invidia, pe doctorul care tocmai îmi povestea, plin de vervă, despre o zi oarecare a lui.
– Am noroc cu nevasta mea.

Și nevasta? Aș fi întrebat, dacă nu era pentru fix a doua oară când îl întâlneam și ne vedeam acolo în interes de serviciu. El spunea de cariera lui, eu oftam și mă gândeam la cât de multe planuri, idei și vise am și eu și cât de puține, spre aproape deloc, reușesc să aplic concret.

– Oare pentru bărbați este mai simplu? M-am întrebat singură și atunci și altă dată. De multe ori da, dar asta doar pentru că scala de valori este alta.

Să fii femeie cu carieră și mamă devreme acasă, Este posibil? Este. Știu că asta vrem să auzim multe dintre noi, că tragem aer în piept și ne simțim ușurate. Căutăm o confirmare că nu vom traumatiza pe veci copilul pentru că ne ducem 5 zile pe săptămână la jobul acela care ne dă ce nu ne poate oferi un copil. Fiindcă nu are cum și nu e treaba lui. Dacă nu am avea nevoie de ce ne luăm de la locul de muncă, am sta acasă, așa-i? Uneori este vorba de bani, fiindcă ce să vezi, sunt zeci de facturi care țipă să fie plătite, mai ceva decât pisoiul când i-e foame. Alteori avem nevoie de confirmare, apreciere, stimulare intelectuală, și de ce nu, și de cafea în liniște fără piese de Lego ascunse în ea. Este posibil să le avem pe amândouă dar pentru fiecare dintre noi, invidual privind, suntem singurele care deținem răspunsul despre cât de împlinite ne simțim cu ce avem și ce oferim.

Cariera cere timp. Și nu vorbesc de culcușurile încălzite și limitate în responsabilități, oferite de tăticul, mămica sau iubitul. Vorbesc de real stuff, de carieră, nu de job. Iar atunci când nu ai culcușul, dar câștigi poziția, pentru a putea satisface și fișa postului și marele șef de acasă, a se citi copilului, începi să faci echilibristică pe fir întins. Nu e ușor și sper că nu vă așteptați să vă spun că e. Dar este posibil, să rămânem cu gândul acesta în minte.

Cum ținem echilibristica? În primul rând îți faci cu sinceritate o scală a valorilor personale. Subliniez personale. Nu ce spune soțul, mama, prietena, vecina. Ce crezi tu pentru tine. Exemple de valori? Familia, cariera, prietenii, succesul social, imaginea, implicarea socială, banii, profesionalismul, sinceritatea, modestia, celebritate, credința, onoare, pace, pasiune, creativitate, libertate, stabilitate, perfecțiune, confort, distracție, statut social, independență, control, adevăr, dragoste, frumusețe, putere, spiritualitate, toleranță, și mai sunt.

Valorile nu ne ajută să ajungem într-un punct, dar ne definesc, în funcție de ele alegem ce mâncăm, cum ne îmbrăcăm, cum ne comportăm, ce studiem, cu cine ne împrietenim, de ce ne trezim dimineața etc. Toți avem trei tipuri de valori: sunt cele dobândite, cele alese și cele reale. Nu toți avem aceleași valori. Pe cele reale avem nevoie să le identificăm și să le punem pe o scală a importanței lor. Cu cât valoarea X este mai sus cu atât va cere să îi acordăm mai mult timp. Consumăm mai mult timp pentru carieră, va rămâne mai puțin pentru copil. Matematică pură. Este cariera situată în topul valorilor noastre? Vom fi fericiți/satisfăcuți/împăcați. Așa vor fi și copiii noștri. Consumăm prea mult timp pentru carieră, dar în topul valorilor stă familia? Eiii, na’ că apare nemulțumirea și multe sentimente care nu ne vor lăsa să punem capul pe pernă fericiți.

Asta explică și de ce există mame care vor carieră, și mame care nu vor să meargă la muncă. Nu asta face o mamă să fie bună sau mai puțin bună. Nu are legătură cu iubirea pe care o acorzi copilului tău, nu asta definește dacă el este un copil fericit. O mama fericită va crește un copil fericit. Unele femei aleg să facă o carieră și altele să stea cu copiii acasă, nu este absolut nimic greșit în niciuna din variante atât timp cât fiecare se potrivește cu scara de valori. Nu îi înțelegem pe ceilalți pentru că îi privim prin scala valorilor noastre.

Nu există egalitate între ”carieră” și ”familie”. Nu trebuie să le împaci. Până nu ne va fi clar nouă, în interiorul nostru, care este ierarhia reală, vom pendula obositor între ele, simțind că nu facem nimic așa cum trebuie. Când vom putea face scala reală, și zic reală, pentru că valorile alese și cele dobândite stau ca frunzele de varză, una peste alta, până la miezul real, vom găsi liniștea de a ne ocupa de fiecare valoare în sensul ei. Nu renunțăm la niciuna dintre ele. Le prioritizam. Și liniștea apare pentru că ne descotorosim de vinovație. Despre asta, în altă poveste.

Cariera si familie - echilibristica pe fir întins

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

2 Comments

  1. Ioana Marinescu

    Foarte frumos spus! Eu una nu cred ca poti fi si femeie de cariera,in sensul acela de a fi sefa peste o companie, de exemplu, si sa fii si mama dedicata suta la suta. Adica sa mergi cu copilul in parc pe lumina, sa faci teme cu el macar o data pe saptamana, etc. Sincer nu cred asta. Sau cel putin nu in Romania. Eu imi stiu dinainte de copil prioritatile si stiu ca nu am fost niciodata dispusa, decat in cazuri in care chiar ardea, sa ma uite Dumnezeu la birou, in defavoarea timpului cu prietenul, ulterior sotul, a timpului cu prietenele sau a timpului pentru mine. Pe vremea cand el exista :-) Recunosc ca blogul a devenit mai rau ca presiunea unei corporatii, dar nu il resimt asa si nici nu il vad ca si “cariera” in sensul in care spui tu in articol.

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Să fii și șefa de companie și mamă devreme acasă, asta eu nu cred ca este posibil. Sper sa ma înșel și sa vina cineva sa îmi arate ca se poate dar sa îmi spună si secretul

      Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: