Emigrarea nu e o soluție pentru noi … inca

În jurul nostru prieteni dragi se grăbesc să plece. Țara asta pare că se duce ca avalanșa de noroi în casele oamenilor și unii stau și alții fură startul. Înțeleg fuga. Aș fugi și eu dacă zdruncinările proprii nu m-ar obliga să devin atât de prostesc de emoțională.

Nu fug, nu pentru că am un naționalism demn de apreciat, ci pentru că mă uit la copilul meu care plânge deja după ceva ce cumva a iubit și nu mai are, după sora lui, și nu am puterea să decid să îl las fără alți oameni pe care îi iubește. Să îl duc departe de bunici, și unchi, și prieteni pentru o așa zisă viață mai bună, că mai bună nu știm sigur că va fi. Fiindcă viața se face mai bună când ai aproape oamenii pe care îi iubești.

Să ne zdruncinăm noi iar, după ce încă nu ne-am adunat cu totul. Se face ceva mai liniște în viața noastră și eu nu am puterea să fug în părți aparent mai bune doar ca să nu zic că stau când alții taie puțin câte puțin copacul în care ne-am adăpostit. Eu nu plec. Noi nu plecăm. Încă… Dar tare, tare mă scârbește țara asta unde mori în spitale când ai fi putut fi salvat, unde mori într-un birou când ai fi putut fi protejat, unde te împinge un bolnav psihic la metrou, unde lupți ca prostul cu un întreg sistem ca cineva să plătească pentru că ți-a omorât copilul, unde ,unde, unde … Noi nu plecăm… Încă. Dar îi înțeleg pe cei care și-au aruncat hainele într-o valiză și au întors spatele țării ăsteia.

FotoCredit: Stefania Barbu

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

8 Comments

  1. IuliaBv

    Noi am plecat, am venit inapoi dupa 5 ani de Germ, am stat 4 ani in Ro, ne-am luat locuinta in frumosul oras Brasov si la 1 ianuarie, cu 3 copii la purtator am luat-o din nou de la capat, tot in Germ. Si alegerea mea ar fi fost sa raman in Ro, dar a reusit mein mann sa ma convinga ca nu e de stat, sa plecam cat se mai poate. Daca s.a meritat emigrarea noastra acum, numai peste ceva ani vom putea spune!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Sa va fie cu succes si cu bine emigrarea :*

      Reply
  2. Simona Baumann

    Inteleg de ce nu poti pleca din tara.
    Si eu am creztu ca intr-o zi am sa ma intorc in tara. Am visat sa revin cu o experienta de munca imensa si sa traesc linistita alaturi de familie. Dar viata nu poate fi previzibila.
    Momentan nu imi mai pot inchipui sa ma intorc in Romania. Asta nu petru ca nu sunt patriota sau pentru ca sunt snoaba, ci pentru ca m-am casatorit cu un barbat nascut in tara in care am emigrat si pentru ca sper sa avem copii.
    Nu ii pot lasa sa treaca prin ceea ce am trecut eu. Sotul meu ar trebui sa isi lase in urma firma creata prin sudoare acum 13 ani, copii ar trebui sa isi lase in urma bunicii, unchii, matusile si prietenii.

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Te pup cu drag

      Reply
  3. Schmitza

    Noi tocmai ce am plecat, din nou, dar fara sa fim suparati. Cum eram departe de familia mea si in Romania, am ales sa fim aproape de familia lui in Olanda, cu o halta scurta in Germania, ca aici e job-ul. Oricum, bine ne poate fi oriunde suntem, indiferent de guvernare, asta e concluzia la care am ajuns noi.

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Sa fiti bine si sanatosi va doresc :*

      Reply
  4. Izabella

    Pentru motivele pe care le-ai enumerat tu, faceți bine ca stați. Noi suntem plecați, fără familie aici cu noi, și mi se rupe sufletul ca fetița nu are aproape bunici, unchi, verișori, etc…
    Am observat in timp ca prietenii vin și pleacă, familia rămâne…
    Bine-nțeles, dacă ai o familie in adevăratul sens al cuvântului…

    Când venim in vacanța și văd cum o sorb bunicii din priviri, cum o iubesc de nu mai pot, cum sora mea o alinta și se lipesc una de alta de numa’’, ce sa zic…. Nu avem aici așa ceva, și îmi lipsește enorm…
    Nu o sa știu niciodată dacă ce am câștigat plecând compensează cu ce am pierdut plecând… Dar tare îmi lipsesc unele chestii… Unele…:)

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Sa fiti bine acolo unde sunteti!

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: