Educarea copiilor nu e matematica cu legi fixe

Poate că nu pare neapărat, dar mie imi este greu să scriu sau să spun ”cum să” și ”x pași să”. Pentru că nu e atât de simplu. Dacă era, până acum, psihologi și cercetătorilor în ale educație, ar fi scris o carte mare și groasă, mai groasă decât cea ”să înțelegem femeile” și ar fi fost bogați. Iar părinții din ziua de azi nu s-ar fi mai întrebat cum să fac să … completați voi cu ce vă apasă sufletul, sunt convinsă că aveți destule.

Eu evit să dau sfaturi online în urma unui paragraf descris de un părinte. De obicei conversațiile ajung să fie lungi, cu multe întrebări din partea mea. Mă feresc să sar imediat cu sfaturi concrete chiar dacă sunt psiholog, chiar dacă m-am mai lovit de multe situații cu părinții cu care am lucrat cândva. Nici lor nu le dădeam sfaturi după primele 3-4 fraze în care îmi spuneau nemulțumirea lor.

Nu sar cu sfaturi pentru că pot să fac mai mult rău decât bine, pentru că nu cunosc toată povestea într-un singur paragraf. Știu doar nemulțumirile lor, ce îi apasă, ce vor să schimbe, dar nu știu puzzle-ul vieții lor. Știu ce comportament al copilului vor să oprească, dar nu știu nimic altceva despre copil și nici despre ei.

Vacanta cu prieteni si copii1

În schimb, ceea ce pot să le spun tuturor, chiar și numai după un paragraf este că, acțiunile copiilor noștri care nu ne plac, fiindcă cele plăcute nu ne apasă, sunt doar modul lor de a reacționa la ceva ce nu se potrivește cu nevoile și dorințelor lor. Și de multe ori, din nepotrivirea asta, ei învață despre lume. Le amintesc că viața e compusă din bine și din greu și binele fără greu nici nu iese în evidență. Le explic că atunci când un copil nu primește tot ce cere, își formează toleranța la frustrare. Cu cât toleranța copilului la frustrare este mai crescută cu atât țipă mai puțin. Cu cât îl pedepsim mai mult cu atât va dispărea mai mult cooperarea, iar conflictele cu copilul sunt de cele mai multe ori bau-bau pentru zenul mamei. Dar conflictele ajută. Cu cât mama reușește să își echilibreze nevoile, dorințele, așteptările, acceptările, cu atât este mai calmă. Și o mamă calmă este un fel de dumnezeu al casei.

Există cărți și teorii și linii mari care se aplică și situații care se repetă, dar viața noastră este la fel de complexă precum ADN-ul pe care îl deținem. Și sfaturile sunt la fel. Educarea nu e matematică cu legi fixe!

Citește și:

Copilul cu zambet cald si privire ghidusa si povestea abandonului scolar

Gradinita privata vs gradinita de stat

Performanta cere abuz ?

Libertatea fara limite si capcanele ei

Cand mamele sunt, dar nu sunt   

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și înger de fetiță Emma.

2 Comments

  1. Andreea

    Wow! Ce frumos!

    Reply
  2. Pingback: #51 Inspirația săptămânii (22 - 28 iulie 2017) | Cristina Oțel

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: