Dor de tine

– Ce bine că ai adormit, am gândit, privindu-l atât de liniștit, dar de viu.
– Acum pot să fiu și cu ea, am gândit, mângâindu-i spatele arcuit în coastele mele.
– Cât ai crescut, David. Câtă viață porți în tine, iubire.

Am deschis sertarul, am scos hardul extern și am intrat în lumea aia în care fug când dorul mă încătușează strâns.

Aici, în folderul Emma-Maria, ești tu. Și în sufletul meu ești, dar nu te văd, te simt. Te-am privit. Îți împingeai mânuțele și piciorușele prin pântecul meu la ore la care în altă viață abia mă întorceam din club, unde îmi beam fericirea sau necazul. Am zeci de poze cu burta cum se umfla peste trupul tău crescând. Mii de temeri și vise am avut cu tine. Toate au pierit în ziua în care te-am văzut în coștiugul acela nedrept de alb. De fapt, ele pierisă de când călcasem podeaua maternității, dar eu nu aveam de unde să știu asta atunci, când tremuram de durere și nerăbdare.

Te-am privit născută. Cât de liniștită dormeai și tu, dar nu vie. Am știut de la început că vei pleca. Nu m-am mințit cu speranțe și nu m-am învinovățit pentru asta. Știu că nici tu. Am vrut să îți spun “la mulți ani” azi. Dar la mulți ani de ce? De dor? M-am plimbat prin Mall, am fugit de tatăl tău și de fratele tău și m-am refugiat prin raioanele de lenjerie intimă. În același Mall în care am fost să îți cumpărăm ultimele haine, când știam că sunt ultimele. M-am oprit în fața magazinului și am privit graba oamenilor din interior. Ce stupid, am gândit. Nu moare nimeni, calculând după zâmbetul lor. De ce se grăbesc? Îi grăbește viața? M-am dus iar la raionul de lenjerie intimă. Chiloți îmi trebuiesc mie, Emma? Ce normală sunt uneori, iubire.

Încă pot să fug când nu mai pot să duc. Am așteptat să treacă ziua să privesc pozele cu tine. Ești minunată. Nu știu de ce am trăit asta și de ce am trăit atât de puțin împreună. Te iubesc, Mica! Poate lumea ta e mai blândă. Îmi lipsești! Te iubesc!

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create856

2 comentarii la „Dor de tine

  1. Ce frumos ai scris!Imi pare asa de rau ca ai trecut prin atata suferință.Sunt sigura ca Emma stie cat o iubesti si stie cum e sa fie iubita de mama ei.
    Nu imi pot imagina ce simti însă te admir!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu