Doar noi si restul lumii

- Mami, eu când elam mic mă plimbai în rusăcel ?
– Da iubire, te plimbam în SSC sau sling, semănau cu un rucsac.
– Eu vleau este mic ial.

L-am pus în sling, cu greu, atârna jumătate pe spatele meu și jumătate pe față, dar râdea contagios de echilibristica mea nereușită. După câteva tentative oprite de hohotele noastre, a încăput în sling. Și-a luat poziția broscuță, și-a lipit nasul de pieptul meu și a oftat, așa, ca un om mare:
– Ahhh … mami … este dol este bebeluș.
– Știu iubire, și mie îmi este dor uneori.
– Mami, cânți cântecelul ăla ?
– Sigur, iubire.

Doar noi și restul lumii-1M-am plimbat pe hol, cu el lipit pe mine, cantând versurile inventat în zilele prea lungi în care el doar așa voia să adoarmă, plimbat în SSC. Îl mângâiam și simțeam că e jumătate din mine în lungime și totul din noi doi. În câteva minute a adormit. L-am cuprins cu brațele și m-am mai plimbat câteva ture. Iedul ăsta nu stă lipit de mine pe cât am eu nevoie, el e în mișcare și în somn.

Mi-e dor de zilele în care eram doar noi și restul lumii. Fără job, durere, proces și proteste. Să nu am grija serviciului, a grădiniței, a virozelor aferente și căutării de înlocuitor pe timp de zi. Să mă trezesc lângă David și să pot să stau așa până mă plictisesc de la prea mult stat. Să nu fiu nevoită să îl las la grădiniță mai multe ore decât stă cu mine și eu să plec la birou unde privesc poza de pe desktop când îmi este prea dor de el. Să nu îi fac program de plimbat cu tati, prin magazine, parcuri și locuri de joacă pentru a nu simți că este weekend și eu lucrez, și el știe că e weekend. Să nu îmi plesnească mintea de la atâtea calculele pentru că el a răcit și eu am mult de lucru și tatăl lui la fel și bunicii sunt departe și nimeni de ajutor în București.

Sigur că există și multe motive pentru care e bine așa cum e acum, ”băiețel mai male”, independent, fără scutece, cu poftă de dormit noaptea, vorbăreț, amuzant, adaptat la grădiniță și dispus să stea cu bunicii. E bine, nu neg, dar, dar zău că e greu, zău că mi s-a umplut sufletul de dor când s-a lipit de pieptul meu și mi-am dat seama că de prea mult timp, viața mea nu a mai fost atât de mult doar despre noi. Și știam când era bebeluș, că îmi va fi dor peste câțiva ani, de anii ăia, și vă spun și vouă, va trece timpul prea repede și vă va fi dor de ei atât de mici și lipiți de pieptul vostru.

Doar noi și restul lumii1

 Noi, acum 2 ani și vreo 4 luni

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

1 Comment

  1. Otilia

    Și mie mi-e dor, și ei i-a fost. Mi-a spus: “vau să fiu bebe, să am numa doi dinți și să pap doar țiți”. Și se cerea și ea în ergo. Îmi venea să râd și să plâng, no.

    Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: