Diminetile de gradinita si cum ajung deja obosita la birou … uneori

Eu nu știu cum sunt diminețile voastre de grădiniță cu copiii, dar eu vă recunosc cu sinceritate că de multe ori sunt deja obosită când ajung la birou. Mă trezesc prima și mult mai devreme decât băieții casei că na, ei nu se machiază și nici mic dejun nu pregătesc prea des. Dar nu asta mă obosește, ci rugatul de mândrul adormit să se dea jos din pat. Cum să vă spun, cred că nu există expresii în viața mea pe care să le fi folosit mai des decât ”Trezește-te, David!” sau ”Hai, David, te rog!”. E ceva absolut încântător … NOT … să te rogi de un copil să se trezească dimineața. Și cum nu sunt adepta luatului pe sus și aruncatului în apă rece, îmi mai rămâne doar varianta să mă întind în pat lângă el să îi explic, să îl mângâi, să îl rog și iar să îi explic, ceva mai cu fermitate. Uneori visez cu ochii deschiși că îi suflu cu trompeta în ureche ”Deșteptarea!!!”. V-am mai spus, folosiți-vă de imaginație să vă potoliți nervii. Nu face rău nimănui.

Sigur că Mițul continue să mă uimească și să mă ajute să îmi treacă nervii mult mai bine decât o face imaginația mea.

Azi dimineață, rugămințile tradiționale:
– Hai, David! Te rog, trezește-te. Am o întâlnire devreme și trebuie să plecăm în 15 minute.
Nimic.
– David, este deja foarte târziu, te rog să te trezești. Să știi că este obositor pentru mine să te rog atât de mult să te dai jos din pat și nu îmi place. Uneori devin nervoasă din cauza asta.
Se ridică în fund, mă analizează din cap până în picioare și … :
– Mami, ce slabă ești!
– Îți mulțumesc! Și crezi că așa îmi trece oboseala? Îl întreb eu râzând, uimită de afirmația lui.
– Îîî …  Îți dau și doi pupici magici!
– Perfect! Ador pupicii tăi magici. Sunt cei mai dulci pupici din Univers.

A sărit din pat, m-a pupat pe copănele, l-am îmbrățișat strâns și l-am pupat la rândul meu … l-am pupat mai mult decât ar fi avut el chef la ora aia, dar aveam eu nevoie să mă conectez la el.

Mi se mai întâmplă să ajung cu nervii sârmă diminețile când mândrul servește grădiniță, dar îmbrățișările și pupicii lui magici mă ajută întotdeauna să îi îndrept. Vă recomand și voua cura asta de calmare 🙂 ! Uneori funcționează bine de tot 🙂 !

FotoCreditAlexandrina

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: