Despre emotii si inteligenta emotionala a copiilor

Copilăria este vârsta marii formări. Este perioada în care fiecare copil își dezvoltă și conturează personalitatea, iar influența educației, fie că e cea preșcolară și școlară, sau cea a părinților este decisivă. Sigur, voi asta știți deja. O parte semnificativă, în perioada preșcolară, o joacă emoțiile, fiindcă acestea îi însoțesc pe copii în absolut toate manifestările lor și modul în care reacționează la ceea ce simt devine parte a conduitei lor și influențează relațiile cu cei din jur.

Inteligența emoțională, numită și EQ sau competențe emoționale, nu reprezintă altceva decât capacitatea noastră înnăscută de a recunoaște, exprima, înțelege și regla emoțiile.

Emoții care pot fi pozitive (bucurie, simpatie, entuziasm, siguranță etc), ele apar atunci când ceea ce îți doreşti corespunde cu ceea ce se întămplă, și emoții negative (frica, vinovăție, gelozie, dezamăgire, supărare etc) ele apar atunci când ceea ce îți doreşti nu corespunde cu ceea ce se întămplă. Simplu nu? Poate, dar modul în care un copil învață cum să recunoască emoțiile, să le exprime, să le înțeleagă și să le regleze, îi ajută ulterior să creeze și să mențină relații de lungă durată, să se adapteze la creșă/grădiniță/școală, să prevină diferite probleme de comportament, să își dezvolte încrederea de sine și capacitatea de a fi empatic (învață să identifice emoţia unei persoane pentru a putea în felul acesta să răspundă corespunzător).

Despre emotii si inteligenta emotionala a copiilor

 David și Clara – 2 ani și un pic … fiecare 🙂

Copiii au nevoie să experimenteze aceste emoții în mediul în care se simt în siguranță, astfel vor începe să înțeleagă cine sunt, ce simt și ce se ascunde în spatele reacțiilor lor.

Trăirea emoțională, ceea ce simte cineva, și exprimarea emoțională, ceea ce arată, sunt uneori dificil de separat. În cazul copiilor foarte mici, poate exista o suprapunere totală, adică ei exprimă exact ceea ce simt, în schimb pe măsură ce cresc, copiii devin conștienți de faptul că oamenii au capacitatea să nu își manifeste emoțiile. Cercetătorii spun că în jurul vârstei de 4 ani copiii încep să înțeleagă acest fenomen și între 4-10 ani ei dobândesc abilitate de a inhiba exprimarea sentimentelor, fiind, de altfel, puternic influențați de regulile sociale, valorile culturale și stereotipurile de gen.

Dezvoltarea abilităților socio-emoționale începând de la o vârstă mică, îi ajută pe copii să fie încrezători în ei, fericiți, sociabili, adaptați mediului școlar și nu numai, cu șanse mari de succes. Care sunt caracteristicile pe categorii de vârste și cum îi puteți ajuta pe copii să își dezvolte aceste abilități voi scrie în curând în alte articole mai ample. Astăzi voiam doar să vă fac conștienți de cât de importante sunt emoțiile pentru ceea ce devine copilul vostru.


Am lucrat 6 ani într-un centrul de zi pentru copii proveniți din familii cu venituri financiare foarte reduse și cu multe alte probleme. Credeți-mă, de multe ori, nu lipsa banilor este cea mai mare problemă a lor. Am văzut în acești copii o luptă să închidă în ei durerile. Nu îi învață nimeni ce să făcă cu ele, numai că puse așa una peste alta, durerile astea devin apăsătoare și îi fac să fugă cum pot și unde pot de ele. Fumează la 7-8 ani, chiștoace că bani de alea bune nu au. Probabil și beau de la vârste mici. Mint și caută să obțină mereu ceva, orice și un creion chiar dacă nu le trebuie. Se apără fiind agresivi. Nu au prieteni.

Se adaptează cu dificultate la școală. Iau note mici, uneori doar fiindcă nu pot să se concentreze la ce trebuie. Și cum să poată, când acasă tatăl alcoolic îi bate pe toți și îi alungă din casă ? Dar vedeți voi, nu chiar toți copiii de la centru erau așa. Îi observai imediat pe cei care trăiau cu lipsuri financiare, dar aveau părinți disponibili să îi învețe să trăiască cu ce au și cum au. Aveau baza necesară de a nu lasă emoțiile negative să se facă guguloi în inima lor.

Despre asta este vorba. Nu ne putem pune copiii într-o bulă ermetică contra emoțiilor negative și oricât ne-am strădui noi, ei nu vor trăi într-o lume perfectă, absolut deloc, dar îi putem învăța să trăiască cu ceea ce simt. Să nu îi definească partea dură din ceea ce simt. Și pot face asta doar dezvoltându-și inteligența emoțională. Adică să recunoască, exprime, înțeleagă și regleze propriile emoții. Inteligența emoțională nu este un moft al noii generații. Este o necesitate. Așa cum a fost o necesitate și pentru cei din vechile generații, dar ei nu au avut norocul să trăiască azi.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu