De multe ori ii spun ”Da” copilului meu chiar si atunci cand mi-ar fi fost mai comod sa ii spun ”Nu”

Eu nu îi spun întotdeauna copilului meu ”Da”, și țin să încep cu asta. Uneori îi spun clar și fără pic de vinovăție ”Nu”, mai ales atunci când ceea ce vrea să facă îl pune în situații periculoase. De altfel, l-am învățat să mă întrebe înainte să încerce tot ce îi trece nou prin minte și o face, asta pentru că el chiar știe că îi spun ”Da” de fiecare dată când este posibil.

Mă întreabă des dacă poate să pună mâna în cuptor. N-am idee de ce e interesant și important să o facă și o face destul de des. Îi spun ”Da” absolut de fiecare dată când nu a fost aprins cuptorul în prealabil. Deschide ușa, bagă capul în cuptor, fredonează vreo melodie și gata, trece la alte încercări.

Mă întreabă când vrea să sară de pe mobilă, scaune, fotolii și pe unde se mai cațără el. Are această plăcere de a se cocoța pe te miri unde. De altfel, în patul lui suspendat de acasă, nu folosește niciodată scările pentru urcat, preferă varianta iedului, adică țopăie pe canapea și de acolo pe marginea canapelei și de acolo în patul lui. Nu mă invidiați înainte de vreme, nu doarme în patul lui suspendat, doar se cațară.

Mă întreabă dacă poate să își ia jucăriile în cadă când face baie și durează spre jumătate de oră până alege pe rând o jucărie și eu îi spun care este în pericol să se strice în contact cu apă și care nu. Doar azi la noi în baie sunt aliniate pe marginea căzii toată cazarma de militari, 3 dinozauri, 2 roboți, 3 vapoare, 1 crocodil și o lingură pentru înghețată. Șampoanele noastre sunt deja depozitate pe mașina de spălat și nu vreți să știți cum e când facem și noi un amărât de duș și nu avem voie să mișcăm de la locul ei vreo jucărie.

Au fost multe momente în care i-am spus ”Da” chiar dacă mi-ar fi fost mai comod și mai logic să îi spun ”Nu”. Când a vrut să meargă câteva zile la rând, la creșă în pijamale. Când a vrut să doarmă doar în boxeri și tricou chiar dacă eu mă înveleam cu pătura, dar el insista că îi este prea cald. Când a vrut să vadă cum e să desenzi cu carioca pe bluză. Când a dezmembrat zeci de mașinuțe Lego pe care eu le contruisem pentru el. Când a vrut să intre îmbrăcat în cadă și să își spele hainele cu șampon fără să le dea jos. Când a vrut să își cumpere din magazin un set de umerașe pe care încă le folosește pe post de arc. Când vrea să umble prin oraș cu șapca pusă peste căciulă că e rece, dar îi bate și soarele în ochi, și cu pantalonii scurți peste cei lungi că așa i se pare lui că îi ține mai cald la fund. Când a vrut să mânânce biscuite pe pâine. Și multe altele pe care nici nu reușesc să mi le mai amintesc.

De fiecare dată i-am explicat și consecințele, fără să încerc să îl influențez și l-am lăsat singur să aleagă ce dorește să facă. Îl încurajez și îl susțin să gândească, să decidă, să testeze, să facă experimente după cum spune chiar el. Cred mult în a ne învăța copiii să ia decizii singuri, să nu ajungă adulți care simt nevoia ca cineva să hotărască pentru ei. Copiii autonomi sunt creativi și curajoși, se simt liberi să testezi, să greșească și să reușească, au încredere în ei și în noi. Și ajung la fel ca adulți. Îmi doresc asta pentru el.

Acest articol este realizat la invitația Danonino, în cadrul campaniei ”Descoperă puterea unui simplu Da” prin care încurajează părinții să ofere autonomie copiilor și să-i susțină în realizarea ideilor lor, prin exemple concrete.

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

3 Comments

  1. Denisa

    Ha, ha, avem si pe la noi pe acasa pitici care fac un fix pt pijamale, sapca peste caciula si pelerina( dintr-o esarfa)prin magazine sau in parc.
    Eu nu am absolut nici o promblema cu asta, dar pe sot il deranjeaza tare, ca nu iesim in pijamale pe strada sau la gradinita, ca nu se face cica.
    Imediat ma duce gandul la cate” nu-uri ‘ am primit copil fiind, uneori dupa ce initial primisem un da.
    Asa ca daca viata copilului sau a altora nu e in pericol, go for it, da mamama , poti iesi daca te simti bine tu, e important ce-ti doresti si cum te simti.

    Reply
  2. Denisa

    P.S.
    Apreciez ca sub text apare precizarea ca ai fost invitata sa redactezi acest articol.

    Reply
  3. Pingback: Pana dincolo de stele si inapoi – despre iubire, incredere si univers - FUN Parenting by Cristina Buja

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: