Davidisme la 3 ani  

  #1. Și-a lipit obrazul de poalele mele, a ridicat ochii către mine și mi-a spus, zâmbind :
– Doamneee, nu am mai văzut mamă așa flumoasă ca tine.
Iar eu nu am auzit ceva mai frumos decât asta, în cei aproape 32 de ani pe care îi dețin.

 

#2. Dimineață m-am așezat la masă, am luat cana cu cafea și am băut … ce doamne iartă-mă are cafeaua asta? M-am întrebat cu voce tare. David rânjea precum King Julien în Madagascar.
– Am pus eu apă, mami!
La ce farse să mă mai aștept de acum?

 

#3. David încerca să își prindă centura de la trotinetă și nu reușea:
– Mami, nu pot să închid, mi-a clescut cucu.
– Eu cred că ți-a crescut burta.
– Eu a mâncat mult și a clescut bultica și a clescut și cucu.
Zău că nu știam că la asta ajută mâncarea

 

#4. Eu nu reușesc dimineață nici să îmi amintesc bine cum mă cheamă, dar fecior-miu este capabil chiar să ia decizii importante:
– Mami, eu vleau o peleche de bebeluși adevălați acasă, să le dai tu țițică.
– Iubire, eu nu sunt pregătită pentru asta și nici nu știu dacă mai pot să fac copii.
– Nu-i problemă mami, nu glăbesc, eu aștept.
Cred că va aștepta până îi va avea pe ai lui. Și totuși, nu putea să își dorească și el un Lego, ceva !?

 

#5.  – David, hai să îți arăt un joc de când eram eu mică.
– Adică elai tânălă?
– Tânără !? Dar acum cum sunt?
– Ești flumoasă, mami.

Davidisme la 3 ani

#6.  – David, uite ursul în pădure.
– Unde? Unde?
– Am glumit, David.
– Mie nu place gluma asta, mie place glumele mele.

 

#7. Îl sun pe tata pe la 15:00 să mă asigur că doarme mândrul și, surpriză, nu dormea așa că se pune pe vorbă cu mine:
– David, iubire, te rog culcă-te puțin, să prinzi energie, să ne jucăm când ajung acasă.
– De se mami? Mie nu este somn. Se faci acolo a viciu? Dolmi?
– Nu mami, dar aș vrea.
– Hai acasă, tataia a dolmit puțin. Eu nu dolm.
Bun așa, măcar cineva este odihnit :).

 

#8. După o zi de mers la birou cu David la purtător, evident, doar e vacanță la grădiniță, și apoi umblat prin oraș și călcat hainele lui ta-su, am zis că e cazul să mă răsplătesc. Am făcut chipsuri de cartofi la cuptor, nu prea au ieșit dar n-a mai contat, m-am așezat cu un castron în pat și un pahar de vin lângă și i-am zis lui David că am nevoie de o pauză mică, să se joace cu ta-su.
– Bine, mami. Dal stai puțin, eu fac caca.
– Ia-l, te rog, pe tati cu tine la baie.
– Ma bine aduc aici olisa, eu vleau lângă tine, tu stai în pat acolo în pauză.
– Păi aaa aaa … bine, fie.
Na de aici relaxare cu mirosuri, un fel de aromaterapie să zicem. Dar m-a lăsat să stau în pat, da?

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: