Davidisme la 3 ani  

  #1. Și-a lipit obrazul de poalele mele, a ridicat ochii către mine și mi-a spus, zâmbind :
– Doamneee, nu am mai văzut mamă așa flumoasă ca tine.
Iar eu nu am auzit ceva mai frumos decât asta, în cei aproape 32 de ani pe care îi dețin.

 

#2. Dimineață m-am așezat la masă, am luat cana cu cafea și am băut … ce doamne iartă-mă are cafeaua asta? M-am întrebat cu voce tare. David rânjea precum King Julien în Madagascar.
– Am pus eu apă, mami!
La ce farse să mă mai aștept de acum?

 

#3. David încerca să își prindă centura de la trotinetă și nu reușea:
– Mami, nu pot să închid, mi-a clescut cucu.
– Eu cred că ți-a crescut burta.
– Eu a mâncat mult și a clescut bultica și a clescut și cucu.
Zău că nu știam că la asta ajută mâncarea

 

#4. Eu nu reușesc dimineață nici să îmi amintesc bine cum mă cheamă, dar fecior-miu este capabil chiar să ia decizii importante:
– Mami, eu vleau o peleche de bebeluși adevălați acasă, să le dai tu țițică.
– Iubire, eu nu sunt pregătită pentru asta și nici nu știu dacă mai pot să fac copii.
– Nu-i problemă mami, nu glăbesc, eu aștept.
Cred că va aștepta până îi va avea pe ai lui. Și totuși, nu putea să își dorească și el un Lego, ceva !?

 

#5.  – David, hai să îți arăt un joc de când eram eu mică.
– Adică elai tânălă?
– Tânără !? Dar acum cum sunt?
– Ești flumoasă, mami.

Davidisme la 3 ani

#6.  – David, uite ursul în pădure.
– Unde? Unde?
– Am glumit, David.
– Mie nu place gluma asta, mie place glumele mele.

 

#7. Îl sun pe tata pe la 15:00 să mă asigur că doarme mândrul și, surpriză, nu dormea așa că se pune pe vorbă cu mine:
– David, iubire, te rog culcă-te puțin, să prinzi energie, să ne jucăm când ajung acasă.
– De se mami? Mie nu este somn. Se faci acolo a viciu? Dolmi?
– Nu mami, dar aș vrea.
– Hai acasă, tataia a dolmit puțin. Eu nu dolm.
Bun așa, măcar cineva este odihnit :).

 

#8. După o zi de mers la birou cu David la purtător, evident, doar e vacanță la grădiniță, și apoi umblat prin oraș și călcat hainele lui ta-su, am zis că e cazul să mă răsplătesc. Am făcut chipsuri de cartofi la cuptor, nu prea au ieșit dar n-a mai contat, m-am așezat cu un castron în pat și un pahar de vin lângă și i-am zis lui David că am nevoie de o pauză mică, să se joace cu ta-su.
– Bine, mami. Dal stai puțin, eu fac caca.
– Ia-l, te rog, pe tati cu tine la baie.
– Ma bine aduc aici olisa, eu vleau lângă tine, tu stai în pat acolo în pauză.
– Păi aaa aaa … bine, fie.
Na de aici relaxare cu mirosuri, un fel de aromaterapie să zicem. Dar m-a lăsat să stau în pat, da?

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create882

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu