Davidisme la 3 ani si jumatate

  #9. – Mami, ajută-mă mă!
– Se spune “te rog frumos” și fără “mă”.
– Aaa, scuze, am uitat mă.

 

#10. Ma hârjoneam cu David prin casă. S-a urcat în cârca mea și a început să chiuie:
– Eu cad în cascadă cu vaca meaaaa.
– Vaca ta? Care e vaca ta?
– Tuuuu.
– Vai … Mulțumesc!

 

#11. – Mami, ti log flumos, ti log flumos, ti log flumos…
– Da, iubire, spune-mi, ce mă rogi?
– Stai mami că n-am zis de cinci oli. Ti log flumos, ti log flumos, ti log flumos, ti log flumos. Am zis de cinci oli?
– Dar de ce trebuie să spui de cinci ori?
– Pentlu că eu sunt foalte politicos.
Avea nevoie să îl ajut să mute o mașină mică.

 

#12. – David, ce ai mâncat azi?
– A făcut mamaia pule. A pus asa, albenuș, smântână și a pus seva, dal nu mai știu se, poate că unt sau molcovi sau nu mai știu se, oale se a mai pus mamaie? Nu știu se, nu mai știu se, albenuș a pus sigur.

 

#13. – David, așteaptă te rog, nu te-am dat bine cu unguent.
– De se?
– Nu am văzut bine.
– De se? Ești bătrână?
Abia poate vorbi de la câte afte are în gură, dar se pare că nu îl incomodează să trântească Davidisme.

Davidisme la 3 ani si jumatate

#14. Doi bărbați înalți, cu părul lung, prins în coadă, trăgeau serioși din țigară. David ajunge în dreptul lor :
– Nenea? Nenea?
– Da ???
-Să știi că nu e bine să fumezi. Dacă fumezi, te îmbolnăvești și te duci la doctol și te doale plămânii și poate faci injecție.
– Da, așa e, mulțumesc că ne-ai spus.
Să mă bucur, să mă rușinez ? Mai bine râd cu ei.

 

#15. David se juca cu taică-su în sufragerie și eu eram ocupată să scriu cu o cariocă în bucătărie. Mândrul vine spre mine și mă chestionează:
– Mami? Acum este weekend?
– Ihî.
– Mami, de se ai zis “îhî” și nu ai zis “da”?
– Pentru că țineam în gură, capacul de la cariocă. Explic eu după ce scot capacul.
Pleacă David și la câteva minute strigă către mine, din sufragerie.
– Mamiiii?
– Ihî.
– Scoate ăla din gulă și răspunde.
Corect! :))

 

#16. – David, eu mi-am dat seama că nu tolerez prea bine “de ce-urile” tale când îmi este foame.
– De se?
– Exact

 

#17. – Mami, hai să facem Lego.
– David, îmi este foarte foame, vreau să termin să mănânc.
– Bine, mami. Poftă dună!
A plecat în sufragerie. Îl auzeam cum vorbea singur cu jucăriile, până când :
– Mamiii?
– Da, iubire.
– Mami, eu stlic barca Lego acum. Când ai un pic de timp, repali barca mea, ti rog?
– Sigur, iubire.
Îl ador.

 

#18. Am fost la un interviu-filmare cu Ruxandra Luca, la ea acasă și pe drumul de întoarcere, David mă chestionează:
– Mami, tu știi reclama aia cu nenea cale ștelgea plaful cu pisica pe pelete?
– Da, o știu.
– Eu am vlut să fac asta cu pisica Luxandlei.
– David, este doar o reclamă, nu se întâmplă așa în realitate, ar fi dureros pentru pisică, ar durea-o burtica.
– Hmmmm, păi … eu aș face cu spatele.
– Tot ar fi dureros.
– Bineeee, mamiiiii.

 

#Davidisme

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și înger de fetiță Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *