David protectorul tantarilor, mustilor, furnicilor si a tuturor celor care se misca si respira

După 3 săptămâni de concediu, când ne-am întors acasă, ne aștepta la geamul din bucătărie o porumbea pe două ouă ale ei. Își făcuse cuib cu tot ce avea nevoie. Acum este cam speriată de noi, dar a avut David grijă să o protejăm, vorbea în soaptă pe lângă geam și ne punea și pe noi să facem la fel.

Nu mă uimește la cum apără el toți țânțarii, și toate muștele, și furnicile, și practic tot ce se mișcă și respiră. Mă miră în schimb că poate să tacă lângă geam 🙂 , el care nu tace nici când ne învârtim într-un fel de carusel unde eu simt că pot să scot din mine și ce am mâncat cu o săptămână în urmă, și țip, iar el vorbește incontinuu. Și asta e o poveste reală.

Și de fapt apără și ce nu respiră. Cum a fost acum câteva zile când m-a chemat la el cu o voce de alarmă, m-a privit cu durere în ochi și mi-a spus:
– Mamiiii, furnicile astea au murit?
– Da, așa pare.
– Mami, te rog frumos, le iei și le duci la medicul veterinar?

Sau în concediu când am vrut și noi ca oamenii să mâncam un ciolan cu fasole și a intrat în mine doar 2-3 înghițituri pentru că el purta o lungă discuție despre porcul din farfurie. De ce a murit, de ce e la noi în farfurie, de ce oamenii vânează, de ce mâncam animale. L-am liniștit cu varianta ”era foarte bătrân și a murit el, așa, de la sine”.

A fost și momentul din mașină când am vrut să readuc la tăcere cu o palmă peste ceafă, un țânțar și am suportat morala lui David preț de zeci de minute, plus supravegherea lui preț de alte zeci de minute:
– Nu mă culc deloc. Stau cu ochii pe voi. Mami, promite că nu omori țânțarul. Tati, promite și tu.

A adormit, s-a trezit și ne-a întrebat de țânțar. Între noi fie vorba, țânțarul e altul 🙂

Aaa, și distracția de la mare, când eram pe șezlong cu David care admira o muscă cum se hrănea cu frimiturile lui de la biscuiți. Eu, vorbeam și eu de ale mele.
– Mami, ștttt, deranjezi musca.
– I-auzi, până și în fața muștei ar trebui să tac?
– Numai un pic, mami.

Îl ador!

#Davidisme #4ani7luni

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: