“Curajul de a fi vulnerabil” – Brene Brown  📚 De citit

E o carte care îți dă curajul să fii cine ești și să simți orice vine. O carte care te îndeamnă să gândești mai puțin și să simți mai mult. Un rezumat al tiparelor pe care le preluăm și le pasăm de la generație la generație. Despre curajul de a trăi.

Nu este doar a carte cu cercetările autoarei, este chiar despre viața ei, cu momente bune și mai puțin bune ale ei. Despre vulnerabilitățile ei. Ca și cum s-ar așeza în fața noastră, s-ar dezbrăca de armuri și ne-ar spune, “Vedeți, sunt om!”. Da, sunt și studii și cercetări prezentate, printre ele experiențe profesionale și totuși o citești ca și cum ai purta o discuție intimă cu o prietenă pe întuneric.

E o carte care te întoarce pe toate părțile ca puiul la rotisor și te privește din toate unghiurile: noi femeile și bărbații, noi la locul de muncă și noi părinții.

Brene Brown scrie despre “Nemulțumirea” pe care o purtăm mereu cu noi in cultura noastră, “cultura niciodată nu-i destul”. “Cultura nemulțumirii, de fapt, este problema lui “eu însumi nu sunt de ajuns. Sentimentul de nemulțumire inflorește într-o cultură in care fiecare este hiperconștient de ceea ce-i lipsește”.

In capitolul “Demascarea miturilor vulnerabilității ” scrie despre cele 4 mituri cel mai des întâlnite:

  1. Vulnerabilitatea înseamnă slăbiciune
  2. Nu stă în firea mea să fiu vulnerabil
  3. Să fii vulnerabil înseamnă să renunți la intimitate
  4. Cel mai important este să te descurci de unul singur

Vorbește despre rușine, „Ce este rușinea și cum lupți împotriva ei”. A fost probabil capitolul meu preferat și știți de ce? Pentru că scrie foarte mult despre bărbați, ceea ce nu am întâlnit prea des, despre ce înseamnă rușinea pentru femei și ce înseamnă pentru bărbați. Și a confirmat toată lupta pe care o regăsesc în jurul meu, a femeilor care caută să fie cât mai slabe, draguțe, tăcute, modeste, mame perfecte și soții la fel. Și despre bărbații care șad în colțul opus al ringului, cum spun eu, ca Tarzan în junglă, bătând cu pumnul în piept, cu autocontrol emoțional, veșnic puternici, de nu le curge urmă de lacrimă ca și cum nu ar exista asa ceva în ei, cuceritori de averi și femei, învingători, agresivi uneori, să știe să de cu pumnul în masă, cu atitudine superioară față de femei și cu scârbă față de homosexualitate. Și când parte din acestea nu există atunci apare rușinea și frica de a fi judecat.

Scrie despre „Armura împotriva vulnerabilității” pe care ne-am construit-o în copilărie și pe care o purtăm cu noi uneori până plecăm din lumea asta, fără a îndrăzni să trăim din plin.

Pentru prima dată am citit puse în cuvinte sentimentele cu care am trăit eu foarte mulți ani fără să pot să le dau cu adevărat o formă. “Bucuria rău-prevestitoare” o denumește Brene Brown, care este de fapt o modalitate de a minimaliza vulnerabilitatea. Și mă refer la momentele de bucurie când îmi imaginam cele mai rele scenarii, chipurile să mă protejez, să fiu pregătită dacă se întâmplă ceva rău. Când am pierdut-o pe Emma am înțeles că nu există nimic, absolut nimic care să te pregătească pentru așa o durere, și mai mult, ce am făcut fără să vreau a fost să înlocuiesc  momente liniștite și fericite cu frica, doar pentru că mă mințeam, și mă credeam, că poți să te aperi de durere. Și Brene Brown spune “pentru a te putea bucura de momentele fericite pe care ți le aduce viața, e nevoie să fii vulnerabil”. Acum o cred!

În capitolul “Atenție la interval! Cum să cultivi schimbarea și să reduci sentimentul de înstrăinare creat de detașarea emoțională” sunt prezentate 10 întrebări prin care poți afla foarte multe lucruri despre cultura și valorile unui grup. Sunt exemple bune despre diferența în educația copiilor, între ceea ce spun părinții și ceea ce fac, și cum pot transmite valorile pe care și le doresc pentru copii lor.

“Să ne asumăm o schimbare radicală, reumanizând munca si educația” este un capitol în care vorbește despre rușine și frică la locul de muncă. Aș printa și aș face cadou acest capitolul tuturor șefilor, liderilor și “everything between”.

Ultimul capitol “Parenting-ul, element al vieții trăite din plin: să îndrăznim să fim așa cum am vrea să fie copiii noștri” a fost iar pansament pe sufletul meu, pentru că am tot scris despre asta în ultimul timp, pentru că eu cred cu tărie că un copil învață din ceea ce este părintele lui, nu din ce îi spune. “Cine suntem și cum ne raportăm la lume sunt predictori mai buni cu privire la felul cum se vor descurca, la vârsta adultă, copiii noștri, decât cunoștințele noastre despre parenting.”

Nu suntem roboți oricâte armuri ne-am pune pe noi. Nu putem să ne așteptăm să simțim fericire dacă ne închidem într-o cușcă să nu simțim durere. Să trăiești înseamnă să simți. Aveți curaj să trăiți viața din plin. E singura pe care o aveți!

10 “principii” ale vieții trăite din plin – “Curajul de a fi vulnerabil”, Brene Brown

  1. Dezvoltă-ti autenticitatea: nu te mai gândi mereu la ce spun ceilalți.
  2. Dezvoltă-ți compasiunea față de tine însuți: renunță la perfecționism.
  3. Dezvoltă-ți reziliența: combate-ți apatia și sentimentul de neputință.
  4. Dezvoltă-ți sentimente de recunoștință și  bucurie: îndepărtează fricile neîntemeiate și nu te mai gândi la ce-ți lipsește.
  5. Dezvoltă-ți intuiția și încrederea în tine și în ceilalți: renunță la nevoia de certitudine.
  6. Dezvoltă-ți creativitatea: nu te mai compara cu alții tot timpul.
  7. Dedică mai mult timp jocului și odihnei: nu mai face din epuizare o marcă a statutului tău și nu-ți mai defini sentimentul de valoare prin prisma rezultatelor muncii.
  8. Dezvoltă-ți o stare de calm și de liniște: renunță la anxietate ca stil de viață.
  9. Dedică-te muncii care are sens pentru tine: nu te mai îndoi de propria persoană și nu încercă mereu să te conformezi așteptărilor celorlalți.
  10. Râzi, cântă și dansează: nu mai încerca să pari tare și stăpân(ă) pe situație.

Va las aici și prezentarea ei într-un TED unde vorbește despre puterea vulnerabilității . O să vă convingă!

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: