Cumva … pe jumatate mama

Simt că am îmbătrânit o viață. Mă privesc în oglindă și parcă nu recunosc nimic din ce eram. Am ochii triști și pierduți, riduri de dor și prea rar urme de zâmbet, păr alb ascuns sub fire ne-albe, un trup slăbit prins în prea multe șuruburi, sufletul amorțit ca după o iarnă geroasă și prea puțină fericire, parcă furată pe ascuns.

Uneori prind curaj să visez la o nouă „Eu”, măcar cea veche. Să râd mai mult decât plâng, să nu-mi fie teamă de viață, să lipsească golul ăsta, să nu doară sufletului, să fiu fericită din nimic, să nu îngheț când văd fetițe fâșnețe, gândindu-mă că poate așa ar fi fost și Emma.

În puține momente, prea rare, prea trecătoare, simt palid câte o pată de fericire, așa, ca o dâră de lumină pătrunsă printre stinghii de lemn. Întotdeauna sentimentul are legătură cu David. Cât de norocoasă sunt să fiu mama lui! Cât de ghinionistă că nu am putut să fiu mama ei! Adică sunt pentru totdeauna, dar nu fizic … înțelegeți voi.

Azi, când doi copii ai mei ar fi trebuit să îmi cânte „La mulți ani, mamico”, fiecare în modul lui, sărut băiețelul cu miros de iubire, care îmi doarme pe piept și mă întreb cum ar fi fost să o pot simți și pe ea, fetița brunetă cu părul zburlit. Mă simt cumva … pe jumătate mamă!

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create841

12 comentarii la „Cumva … pe jumatate mama

  1. Draga mea, te imbratisez! Ma gandesc des la tine, mi-e dor sa te citesc aici, sa aflu ce a mai facut David, sa va vad zambitori si jucausi!
    Nu stiu ce as putea sa iti scriu, doar ca iti trimit multe ganduri bune si ca sunt sigura ca Emma va veghea mereu asupra voastra cu multa dragoste!

  2. Curaj Cristina! Fii curajoasa pentru David, pentru tine, pentru voi si pentru viata ! Desi nu te cunosc decat de aici, imi e dor de tine si de tot ce scrii tu frumos! La multi ani draga mamico, sa fii sanatoasa si zambitoare!

  3. La multi ani! Lasa lacrimile sa curete toata durerea si timpul sa vindece incet-incet rana asta adanca, vei si veti reinvata sa va bucurati din nou, cu ajutorul lui David.

  4. Draga Cris, ai grija de tine și de băieții tai. Alunga tristețea asta, scutura-te de ea și trăiește pentru și prin ei. Va veni vremea când vom înțelege anumite alegeri care nu depind de noi. Va veni timpul când vom vedea lucrurile altfel. Dumnezeu are cai pe care inima nu le cunoaște…
    Draga mamica, nu-l lăsa pe David sa vada/simta/trăiască atât de mult tristețea și lacrimile tale. Umple tot golul cu dragostea, curiozitatea și învățăturile lui. Nu-I umbri cu trăirile ce ar fi putut sa fie, nu tanji după …ceea ce ai deja. Incarca-te cu David.
    Eu, îl am pe Andrei de câteva zile bolnav. De la o viroza banala cu muci, a început sa tușească, nu știe sa scuipe, a vomat toată noaptea și…a dat în enterocolita. Analize, branula, perfuzii, urlete si tipete, dulcele lui :”mami nu, mami te -oc (te rog)”, clipe ce par veșnicii, brațele lui care-mi inlantuie gatul și trupul ce-i atârnă pe lângă mine. Și toate astea…ca am început serviciu după 2 ani. Cum și cu ce sa înlocuiesc lipsa mea de 8 h /zi?!? Sta cu buni, pe care o iubeste enorm, dar nu e mami. Vom trece și peste asta.
    Draga mea, ai grija de David și nu uita ca el trăiește durerea ta mult mai intens…
    Nu știu cum e…nici nu vreau sa-mi imaginez, dar pot doar sa te îndrum spre ceea ce ai, sa te bucuri de cei de lângă tine și sa te rogi sa treci cât mai repede și cu bine (mental, psihic și fizic) peste încercarea asta.
    O vreau pe Cris care scrie despre David, da sfaturi și scrie rețete, da culoare cuvintelor și răspândește viața prin zâmbet. Te aștept cu nerabdare și te îmbrățișez cu drag. Pupici lui David.

  5. Mă regăsesc complet în aceste rânduri… astăzi dimineaţă m-am trezit şi primul meu gând a fost că astăzi e ziua mamei… o zi pe care în ultimii 4 ani am simţit-o ca fiind cea mai minunată zi… dar azi, sunt pe jumătate mamă… prinsă între cei doi copii ai mei, unul pe pământ şi unul în cer…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu