Cum sa invatam copilul sa foloseasca olita/toaleta (povestea noastra)

Noi am încercat să îl învățăm pe David să folosească olița vara trecută, când avea un an și jumătate, și nu am reușit. Ne-am gândit că vara este mai ușor, fiind cald afară și putând să îl lăsam mai puțin îmbrăcat. Nu am insistat observând că nu este pregătit și am așteptat semnalele lui. Despre detaliile tehnice v-am povestit aici. M-am așteptat să fie dificil dar nu a fost deloc, așa că acum sunt foarte convinsă că te poți scuti de nervi (și pe copil de stres) dacă aștepți ca lucrurile să se întâmple în ritmul lui propriu.

Am continuat să îi povestesc despre diferența dintre ud și uscat, semnele pe care corpul le dă, cum bem apă și apoi se transformă în pipi, care iese pe unde iese, i-am arătat cum folosesc eu toaleta (vrând sau nevrând uneori, el oricum venea după mine la baie 🙂 ), i-am cumpărat 2 tipuri de oliță și un colăcel pentru WC și îl lăsam să stea pe ele oricând dorea

În decembrie, când David avea aproape 2 ani a dat primele semne că vrea să renunțe la scutec și făcea uneori la oliță. Am așteptat să treacă perioada sărbătorilor fiindcă eram în deplasare la bunici și din ianuarie, cum ne-am întors la programul nostru cât de cât regulat de acasă, ne-am apucat de treabă (avea 2 ani fără 2 săptămâni):
– Am pus olița în sufragerie, fiindcă acolo se juca el cel mai mult și până la baie ar fi avut mult de mers;
– Nu am insistat să îi scot scutecul când au fost zile în care nu dorea asta. De cele mai multe ori îl scoteam dimineața fiindcă era plin și apoi oricum el voia să rămână dezbrăcat;
– I-am explicat că va trebui să facă pipi la oliță fiindcă nu mai are scutec pe el;
– Inițial am vrut să îl las fără chiloței, dar cu pantaloni și nu a funcționat, adică făcea pe el. Apoi l-am lăsat doar cu body și atât. Nu vreți să știți cum a umblat semi-îmrăcat sau semi-dezbrăcat, cum vreți să o luați, prin casă, cu musafiri cu tot și cum stătea cu bucile pe gresia rece. Dar nu a răcit și a avut succes maxim, se așeza repede pe oliță și făcea pipi, fără alte accidente. De altfel, ziua lui de naștere a petrecut-o în fundul gol 🙂 ;
– Îl întrebam dacă îi vine să facă pipi, îl puneam eu și stăteam acolo cu el. Domnul taică-su era cam cu prea dese întrebări, la un moment cred că David ar fi vrut să mai tăcem din gură și noi 🙂 ;
– Îi arătam că suntem bucuroși că a făcut pipi la oliță și efectuam dansul bucuriei, adică ne maimuțăream și el râdea în hohote. Uneori voia să facă pipi ca tati din picioare și îl lăsam chiar dacă nimerea ținta mai mult nu;
– Au fost și accidente, rare ce-i drept, dar nu m-am supărat, i-am explicat că este normal să se întâmple asta și l-am rugat să fie mai atent, să se așeze repede pe oliță;
– L-am lăsat să tragă apa după ce aruncam la toaletă chestiile, acum vrea uneori să le și arunce el;
– După ce a început să o folosească constant, să își poată controla bine mușchii și sfincterele, i-am dat pantaloni și l-am învățat, foarte ușor de altfel, cum să îi dea jos și să îi ridice și am mutat olița în baie;
– Când am observat că reușeste să se țină mai mult timp, aproximativ după 2 luni, am început să nu îi mai punem deloc scutec la somnul de prânz și nici când ieșeam afară. Partea asta din urmă mi s-a părut mie mai grea fiindcă era iarnă, frig, îmbrăcat cu ciunșpe mii de haine și noi pe drumuri cu rezolvat diverse. Dar a fost relativ simplu, fără surprize doar cu multe drumuri la băile din magazine, spitale sau unde mai eram noi, fără să facă nimic, doar așa, de control.

Cum sa invatam copilul sa foloseasca olita

David a învățat să folosească olița simplu, fără stres, repede, când era el pregătit, chiar dacă noi nu eram, fiind temători ba că e frig afară, ba că stă dezbrăcat prin casă, ba că trecem printr-o perioadă dificilă și îi va fi greu să facă și schimbarea asta, dar nu a fost greu deloc.

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și înger de fetiță Emma.

2 Comments

  1. Pingback: Copiii si butoanele care vindeca | FUN Parenting by Cristina Buja

  2. Pingback: Cum sa invatam copilul sa foloseasca olita/toaleta | FUN Parenting by Cristina Buja

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *