Cum il ajut pe copilul meu cand are o criza de furie

Știu că este greu să acceptăm plânsul copiilor noștri și crizele de furie. Nimeni nu vrea să își vadă copilul cum suferă, și da, suferă, dar suferința face parte din viață. Și este greu pentru că noi, părinții, venim dintr-o vreme în care am auzit până la epuizare că nu trebuie să plângi, suntem mari pentru asta (niciodată nu suntem prea mari pentru a plânge :) ), ni se strică ochii, băieții nu plâng .. etc, ca și cum plânsul ar fi fost un fel de bau-bau al părinților. Nici nu îndrăznesc să mai vorbesc de crizele de furie în care copilul se trântește pe jos, țipă și bate din picioare.

cum-il-ajut-pe-copilul-meu-cand-are-o-criza-de-furie1

Cu David, în tabără, în toiul unei crize de furie :) … una mai pașnică.

Cum procedez eu cu David, când are o criză de furie, sau de plâns, și nu sunt nici eu prea “messed up” ca să nu mai pot să fiu cum sunt de fapt (revin la partea cu “messed up” într-un articol viitor) :
1. Mă aplec la nivelul lui înainte de a-i vorbi, dacă stă pe jos, stau și eu pe jos.
2. Îi vorbesc calm și încerc să găsesc o soluție împreună cu el, dacă într-adevăr vrea o soluție, dacă nu, îl las să se descarce, adică să plângă cât vrea el.
3. Nu îi permit să devină violent. De ceva timp când se enervează vrea să mă lovească, atunci îi opresc mâinile și îi spun “nu pot să te las să mă lovești, mă doare” sau “înțeleg că ești foarte supărat. Nu pot să te las să mă lovești”.
4. Îl întreb dacă vrea să îl iau în brațe. Uneori se liniștește plângând în brațele mele, alteori mă gonește. Plec, dar rămân suficient de aproape încât să mă vadă și îi spun că poate veni oricând dorește la mine, sunt acolo pentru el.
5. Nu îl ignor, nimeni nu vrea să fie ignorat nici măcar atunci când pare că cere asta pentru că te gonește, sau te împinge, sau aparent se liniștește mai repede fiind singur. Eu știu că ”peacă” înseamnă de fapt ”rămâi aici aproape și arată-mi că mă iubești și nu mă părăsești orice prostie aș face”. Îi dau spatiu și tac dacă îmi cere asta, dar rămân aproape de el să vadă că este important pentru mine și îl accept și când este supărat sau furios și sunt acolo oricând are nevoie..
6. Aștept să se liniștească pentru a discuta. Veți observa că, de cele mai multe ori, nu puteți purta o conversație cu copilul atunci când este nervos, pentru că, pur și simplu nu poate. Un copil nu are dezvoltat neocortexul (partea responsabilă cu gestionarea emoțiilor) prin urmare nu și-a dezvoltat încă nici mecanisme proprii de autocontrol și autoreglare, dar o va face în timp. Acesta este și motivul pentru care nu funcționează dacă îl certăm atunci, dacă țipăm, îl pedepsim, îl izolăm, el nu va înțelege ce trebuie făcut altfel, pentru că nu poate să gândească atunci când este nervos. Diferența dintre el și adulții, este că noi putem înțelege tot acest mecanism, și putem (de cele mai multe ori) să ne reglăm emoțiile negative simțite într-un astfel de moment tensionat, pentru a-l ghida pe copil. Vom fi un bun exemplu, dacă reușim să facem asta, va învăța că poți reacționa și altfel atunci când ești extrem de supărat.

Este foarte important să le vorbim de mici despre emoții, ce sunt, cum se numesc, unde se simt, ce reacții produc în corp, cum ne determină să ne comportăm, ce putem face. Emoțiile nu sunt bune și rele, este adevărat că pe mine mă veți auzi des spunând despre ele ”pozitive” și ”negative”, doar pentru a le diferenția cumva. Adevărul este că, sunt întrebată foarte des, cum fac când copilul meu plânge, țipă, lovește etc (situații percepute ca fiind negative, reacții venite din emoțiile pe care le simte un copil). Puteți realiza jocuri și activități distractive care să îi ajute să își dezvolte inteligența emoțională, câteva idei aplicate de noi, v-am povestit și eu aici.

Da, știu, pare destul de simplu când scrii sau când citești, și ceva mai complicat când ești în situația de a aplica, dar prin exercițiu, pas cu pas, poți ajunge ca modul acesta de a reacționa să fie parte din tine, să vină natural și fără pic de efort.

 

2 Comments

  1. Pingback: Criza lui de furie si criza mea de furie | FUN Parenting by Cristina Buja

  2. Pingback: Empatic si furios … la 3 ani | FUN Parenting by Cristina Buja

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

%d bloggers like this: