Cum e sa fii insarcinata cand mai ai un copil mic?

Este … n-am găsit cuvânt în dicționar 🙂 Să vorbesc despre începutul sarcinii: Nu am făcut-o când era totul la cald din două motive:
1. Am vrut să fiu sigură că suntem bine și apoi să anunț că încep să vorbesc la plural cu un motiv întemeiat.
2. Îmi era atât de rău încât numai de bine nu aș fi scris.

Deci, acum am să mă plâng 😀 Sarcina cu David a fost o idee mai simplă în primul trimestru. Mă simțeam rău până pe la 4-5 după-amiaza. Ziua eram la muncă așa că între 2 rapoarte, 3 întâlniri, ciunspe telefoane și 2 litri de apă cu lămâie, mai greu aveam timp să-mi amintesc că îmi e rău. Apoi veneam acasă, dormeam musai măcar o oră și în rest eram ca nouă, plus-minus câteva kilograme.

Acum mi-a fost rău de când mă trezeam și până mă culcam, simțeam că și apa cu lămâie îmi face greață și mă rugam de David să mai stea locului ca să nu apuc să gust asfaltul. Copilul mă asculta de fiecare dată: ba cerea din minut în minut in alt leagăn, ba alerga pe toate aleile parcului, ba nu voia să doarmă, ba cerea sân de 5 ori pe noapte. Sigur, mie toate mi se păreau de mii de ori mai grave doar fiindcă îmi era rău, nu puteam dormi noaptea, ziua doar dacă aveam permisiune de la șeful David, nu puteam mânca, nu puteam bea apă și bomboană pe colivă, cea mai bună expresie la cum mă simțeam, domnul își rupsese o mână și nu mai putea sta doar el cu mândrul, seara, pentru a-mi plânge răul în pace.

20150829_111908

Dimineața David se trezea la 7, maxim 8, într-o energie greu de suportat. Mă duceam cu el în sufragerie, mă întindeam pe covor și îi ziceam să ne jucăm acolo. Plimba vesel mașinile pe lângă mine, pe mine, sub mine. Eu aveam o stare de apatie combinată cu nervi și îmi era așa de ciudă, pentru că uneori îi transmitem și lui David și pentru că nu reușeam deloc să mă bucur de noua viața din mine. Nu mă ajutau nici miile de temeri, nici ofertele de muncă pe care a trebuit să le refuz, nici oamenii care clinteau așa din cap, a milă și neînțelegere, că de ce doamne sfinte ai mai face un copil când oricum mai ai unul mic pe care îl crești fără ajutor. De ce, v-am mai povestit. Lor prea puțin, uite așa, fiindcă nu am avut chef!

Dar uite că a trecut, cum trec toate. Răul a fost din ce în ce mai puțin rău, dar bine că nu am știut ce trebuie să suport pentru 13-14 săptămâni că rămânea David unicul nostru moștenitor 🙂 Mândrul s-a înțărcat așa că dorm noaptea și 7-8 ore întrerupe doar de 1-2 pipi că de, sunt totuși însărcinată. Temerile s-au ascuns și ele, mai dau un ocol din când în când, dar cui nu i-ar fi și frică !? Burtica a crescut, fetița dă din picioare să îmi amintească că mă iubește. Căldurile s-au dus și ele. Acasă domnește veselia aproape tot timpul.

Ce m-a ajutat? Mai nimic 🙂 Să mă plâng domnului, surorii mele și cam atât. Și mai ales să mă gândesc că va trece și va fi bine, pentru că așa e mereu.

Cum e fix acum? Am energie pentru o mie de oameni până se face ora 12:00-13:00 și mă rog de David să adoarmă. Dimineața mă fugărește în parc sau in casă, dacă plouă. Mă bucur că acceptă căruțul dar tot îl car minim 3 etaje sus-jos de 2 ori pe zi. La prânz mă întind în pat lângă el și lucrez, ba pentru blog, ba pentru o asociație cu care colaborez. Musai mănânc, fiindcă îmi place să o fac în liniște. Păzesc ceasul și ușa la ora la care schimbul doi trebuie să apară să își intre în acțiune. Mângâi o burtă, sărut un copil, adun mașini, mă plâng de spate, îmi imaginez o fetiță, strâng la piept un băiat și din când în când și pe tatăl lor. E bine, zic! Chiar e!

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create856

18 comentarii la „Cum e sa fii insarcinata cand mai ai un copil mic?

  1. Daca as stii ca a 2-a sarcina ar fi ca prima as mai face nu unul ci, 100 de copii. Cum nu stiu cum va fi, nu risc :)) Nu stiu ce e aia greata in timpul sarcinii. Nici pofte n-am avut 🙂

  2. m-am regasit f mult in descrierea ta, doar ca eu merg la birou si acolo pot spune ca am putin timp de relaxare comparativ cu timpul care este dupa ce ajung acasa la baietelul meu.sarcina usoara!

  3. Vorbesti cumva de mine??? :)) Exact asa a fost primul trimestru la noi. Cand am zis la fie-mea ca la urmatorul ma pregatesc de ce e mai rau, nu am fost foarte clara, a fost si mai greu mai ales trimestrul 1. Trimestrul 2 a fost de vis, iar acum napadita de hormoni si kg, mai am o luna si un pic si plang cand ma uit cum alearga ea cu tati si eu nu pot si abia astept sa nasc, sa-l pun pe bebe in wrap si sa pot alerga din nou dupa mandra.
    Aaaa si PS si eu am o sora la care ma plang!
    Dar bonus, Dl Sot tocmai a construit un pat de 2/2 asa ca ne-am scos macar cu somnul, restul vedem noi pe parcurs 😀
    Sarcina usoara!

      1. Sarcina usoara ! Multa forta si rabdare dar nu in ultimul rand multa sanatate! Fi draguta la cat timp a ti ramas iar insarcinata?si cum i ati dat iar vestea sotului?:)

        1. Multumesc mult! Am ramas insarcinata cand avea David un an si 4 luni cu aproximatie, inca il alaptam si ziua si noaptea, la 3 luni dupa ce ne-am propus sa incepem sa lucram la al doilea bebe. A fost o mica supriza pentru noi 🙂 Mi-am facut testul la pranz, mi-am pictat pe burta numele „Tudorel” si cand a venit sotul de la munca i-am zis „Draga mi-a aparut ceva, oara sa imi fac griji?” si i-am aratat burta. Prima lui reactie: „Tu vorbesti serios?” :)) De ce Tudorel? Aveam noi o gluma cu gasca, ca al doilea bebe va fi tot baiat, ca am fata de soacra de baiat si o sa ii spunem Tudorel pentru ca unul din prietenii nostri avea sotia insarcinata si ii spuneau Costica, Costica si Tudorel 🙂 Si asta a fost tot!

  4. Doamne , cum stii tu puiule , sa prezinti tot ce ti se intampla…incat rad in timp ce lacrimile imi curg usor la vale.Nici nu stii cata nevoie aveam sa citesc randurile tale atat de calde…atat de linistitoare?!Pentru mine , de multe ori , esti terapia vietii mele, atat de agitate .Am plans saptamana aceasta in fiecare zi…; azi plansul e doar nostalgie si dor impreuna cu dorinta ..Nostalgia cand va puteam strange la piept si apara de tot ce e rau …si dor ca nu pot face , practic , acelasi lucru cu nepotii mei !Dar sa stii ca chiar daca nu sunt fizic langa voi , sufletul meu e acolo !Va iubesc si mie dor in fiecare clipa ! Ma bucur ca sarcina a devenit mai usoara si vom face tot posibilul sa fim , macar unul, mai aproape si fizic de voi !NB si pupici !

  5. Doooooamne, nu credeam sa mai fie cineva ca mine…Identic e putin spus… Si iubesc acest copil la fel de mult ca pe primul…Insa sarcina…sarcina e ceva de groaza. Eu mai am o luna si livrez „coletul” si tot nu mi se pare suficient de curand..Sarcina usoara si sanatate multa! 🙂

  6. Doamneee ! Zici că citeam din gândurile mele ! Exact așa se întâmplă și aici, juniorul explodează de energie, eu sunt terminata, tati e prea obosit de la lucru, sa aibă chef de parenting și mami însărcinata în șapte luni, sus jos după juniorul „posedat” de 1 an și 10 luni ! A doua sarcina a fost mult mai grea, cu grețuri multe și dese, unele nu se terminau nici când mă puneam in pat seara… noaptea ! Juniorul se trezește și acum peste noapte, doar că sa verifice dacă e mami acolo… De ajutor nici nu poate fi vorba, avem bunici, slava cerului, dar sunt degeaba ! De când s-a născut juniorul nu am avut pauza, de la parenting. So evident toți au spus că nu suntem normali la cap, că mai facem un copil, având în vedere că primul e foarte dificil, dar pe de altă parte nimeni nu se înghesuie să zică că ne ajuta, macar puțin ! E mai ușor să îți zică: „vaaai, o sa va fie fooooaaarte greu, cu doi așa mici și fără ajutor !” No shit Sherlock ! Va trece, dar Doamne greu e și mulți sunt degeaba in familie, nu ai baza in ei deloc ! Mai repede te ajuta, un străin !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu