Cum ajuti copilul sa se dezvolte emotional  

Dezvoltarea emoțională a unui copil este influențată de modul în care un părinte exprimă ceea ce simte, sau din contră, ascunde, și de modul în care părintele reacționează la exprimarea emoțiilor de către copil, prin deschiderea de a accepta emoțiile negative sau a le respinge. In mare parte părinții sunt cei care formează un copil liber în a se exprima emoțional sau un copil inhibat. Iar dezvoltarea emoțională a copiilor influențează în timp toate celelalte arii de dezvoltare: cognitivă, motorie și a limbajului, pentru că totul se rezumă la modul în care un copil se simte în legatură cu el însuși și la modul în care reusește să-și exprime ideile și emoțiile.

Cum îți poți ajuta copilul să se dezvolte emoțional sau să își îmbunătățească abilitățile emoționale?

Vorbește despre ceea ce simți, pentru a-l ajuta să facă asocierea între emoții, reacții și cuvinte, fie că ești foarte fericit, trist, furios, temător, încântat, entuziasmat etc (exemplu: ”Am sărit în sus pentru că sunt fericit că am reușit să rezolv o problemă la muncă” sau ”Plâng fiindcă îmi este dor de Emma”, asta am spus eu cam des :( ). Este de mare ajutor și să fii atent la emoțiile lui și atunci când observi o schimbare în dispoziție să discuți despre asta (exemplu: ”Mi se pare că jocul acesta te-a supărat. Vrei să găsim o soluție împreună”). Ajuta-l să pună în cuvinte ceea ce simte, să folosească etichete verbale pentru emoțiile lui, pentru că la început nu ştie să spună ce emoții trăiește, știe doar că se simt bine sau rău iar adulții îl pot învăța, de exemplu, să asocieze lacrimile cu tristețea, senzația din burtică cu fericirea etc.

Cum ajuti copilul sa se dezvolte emotional

Acceptă emoțiile chiar, și mai ales, pe cele negative. Permite copilului să experimenteze, încurajând exprimarea emoțiilor pozitive și ajutându-l în controlul emoțiilor negative în moduri acceptabile din punct de vedere social. Încearcă să nu dezaprobi când se simte trist sau furios, să nu îi spui că este rușine să plângă, să nu îl ironizezi când îi este frică de ceva. Am întâlnit părinți efectiv speriați de emoțiile negative ale copiilor. Îi recunosc imediat după grija exagerată de a schimba starea copilului când este trist sau supărat, de a le muta atenția de la ceea ce simt către ceva ce i-ar putea face să fie mai bine. De obicei acești părinți tind să ascundă și propriile suferințe de teamă să nu își ”încarce negativ” copilul. Soluția este pur și simplu să accepți că emoțiile negative sunt normale, fac parte din viața de zi cu zi.

Încearcă să nu minimalizezi emoțiile copilului. Știu, pentru noi, unele reacții ale lor par neînsemnate, dar să nu uităm că ei văd lumea prin alți ochi, lor chiar le este frică în întuneric, chiar sunt foarte supărați când pierd jucăria preferată, chiar sunt furioși dacă nu pot îmbrăca o bluză și nu îi ajută să le spunem că nu ar trebui să se simtă așa, pentru că sunt nimicuri.

Reacționează moderat la emoțiile negative exprimate de copil, pentru a evita să intensifici trăirea lui, de exemplu, când cade și miorlăie dacă reacționezi cu ”Vaiii, ai căzut, te doare tare nu?”, s-ar putea să îl doară mai tare decât în realitate :) .

Stabilește anumite limite în exprimarea emoțiilor, mă refer în primul rând la a-l face să înțeleagă că îi accepți emoțiile negative și este în regulă să le simtă, dar nu poți accepta un comportament agresiv. Practic refuzi comportamentul, dar nu respingi emoția din spatele lui (de exemplu: ”Înțeleg că ești supărat că ți-a luat jucăria, dar nu ai voie să îl împingi, se poate răni”). De altfel este și un bun moment să îi explicit cum emoțiile afectează gândirea și ulterior comportamentul.

Ajută-l să găsească singur soluții la problemele pe care le întâmpină, punându-i întrebări potrivite, ”Ce crezi că poți face?”, ”Ce crezi că se va întâmpla dacă faci asta?” etc. De folos este să îl încurajezi de mic să aleagă singur pentru el, acolo unde situația permite asta, astfel va ști că opinia lui contează.

Încearcă să rămâi calm atunci când emoțiile puternice crează reacții greu de gestionat, cum ar fi tantrumurile cu trântit pe jos și țipat cât pot … și știu că pot mult. Evită umilirea și jignirile. Copiii ajung ceea ce le spun părinții că sunt, în primii ani de viață. Cuvintele grele și critica le taie aripile și le crează o părere proastă despre ei însăși. Dacă ai scăpat o vorbă care îl rănește, sau un gest, cere-i iertare. Îl vei învăța să o facă și el când va greși.

Important este să iei în calcul și  vârsta și elementele specifice ei, în achiziționarea competențelor emoționale. Un copil care și-a dezvoltat abilitățile emoționale de mic, capată încredere în el însuși, își formează o imagine pozitivă despre propria persoană și devine mult mai ușor adaptabil în cercurile sociale și ulterior în mediul profesional. Și cât de importante crezi că sunt toate aceste detalii în ziua de azi?

 

4 Comments

  1. Pingback: Cum il ajut pe copilul meu cand are o criza de furie | FUN Parenting by Cristina Buja

  2. Pingback: Carduri pentru dezvoltarea emotionala a copiilor (gratuite) | FUN Parenting by Cristina Buja

  3. Pingback: Idei de jocuri pentru dezvoltarea emotionala a copilului tau | FUN Parenting by Cristina Buja

  4. Pingback: Despre copii, emotii si libertate | FUN Parenting by Cristina Buja

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

%d bloggers like this: