Cu SuperBatman-ul meu la filmul cu ponei (P)

Superbatman-ul meu

De când s-a făcut prea frig afară și se întunecă rapid, am stabilit cu David să avem o zi specială pe săptămână. Ne ancorăm în muzee, locuri de joacă, ateliere pentru copii, biblioteci și chiar cinema. De fapt cu vizionarea unui film la cinema am și început. Știam de lansarea My Little Poney în România și am zis să dăm o fugă. Vă recunosc că nu mă așteptam să îl fascineze poneii. El e cu supereroii. Și nici să reziste 90 de minute. El e cu adrenalina în sânge 🙂 . Nu doar că a văzut tot filmul, dar i-a și plăcut și a și plecat cu mesaje frumoase de acolo. Așa am ajuns eu cu SuperBatman-ul meu la un film cu ponei.

El la ponei doar așa poate să meargă, ca un supererou – Superbatman.

A fost o zi cu adevărat specială care a început de dimineață când mândrul meu a decis că vrea să se echipeze în SuperBatman, pentru că el la ponei doar așa poate să meargă, ca un supererou. Așa a stat și la grădiniță. Rola aceea de hârtie de bucătărie lipită cu scoch este arma lui secretă :)) , ca să știți.

 

Și pentru a face ziua cu adevărat altfel, l-am luat de la grădiniță cu mașina de serviciu pe care o adoră, este mașina lui preferată din toate timpurile, dacă așa zice el, așa vă scriu și eu. Ca să fiu sinceră, altă mașină nici nu aveam, a mea doarme liniștită în service unde așteaptă reparația cea de toate zilele. Ce să vezi, se mai întâmplă și accidente, vă povestește David toate detaliile și fără să îl întrebați.

Mândrul drag a fost responsabil cu buna dispoziție, abilități pe care le are fără să se străduiască prea mult, practic doar deschide gura.

După ce l-am pus în scaunul de mașină m-a atenționat delicat, „Mami, ai grijă să nu faci accident și cu asta”. La primul semafor m-a întrebat tot cu delicatețe „Mami, în mașina asta pot să fac pârț?” și a încheiat comandând la cinematograf ”Un suc pentru mami și flocirele pentru mine”. A primit cu această ocazie și un ponei cadou, cică de la meniu, acum nu sunt sigură dacă chiar era de la meniu sau doar s-a amuzat prea mult omul de la casă și a vrut să îl răsplătească.

Și am pornit împreună spre sala de filme. Eu cu zeci de bagaje pe mine și el țopăind ca un iepuraș cu mantaua lui de SuperBatman. Filmul My Little Poney este o poveste despre cum magia prieteniei te ajută să reușești, este despre iertare, iubire, ceartă, împăcare, bullying și rănile lui, despre măștile pe care oamenii învață să și le pună pentru a-și proteja sufletul și despre cum iubirea vindecă. Bine, asta am descifrat eu cu mintea mea de mamă și de psiholog ce sunt. De altfel, am remarcat eu pe acolo și un ponei cu abilități bune pentru a deveni un cunoscut psihoterapeut.

 

În traducerea copiilor, în Ponyville poneii organizează Festivalul Prieteniei, moment în care sunt amenințați de o forță malefică. Prietenii Twilight Sparkle, Applejack, Rainbow Dash, Pinkie Pie, Fluttershy și Rarity, pornesc într-o călătorie magică dincolo de Equestria pentru a-și salva orașul. Mai multe nu vă spun, vă recomand în schimb să mergeți cu copiii voștri și să vedeți. O să vă placă!

 

 

Sursă poza: Yulia Matvienkonsplash

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 532

3 comentarii la „Cu SuperBatman-ul meu la filmul cu ponei (P)

  1. Ce mai, un adevărat omuleț! Mă uit la el cat a crescut( te citesc de mult și îmi place ce și cum scrii), îl știu din fotografii când era micuț, iar acum la aproape 4 ani e o adevărată delectare sa mergi cu el undeva și să îl vezi cum se bucura de tot ce vede. Eu cred că asta e bucuria noastră alaturi de copilașii noștri.La cat mai multe astfel de momente cu ei, asta e tot ce contează!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.