Cu copilul la cumparaturi: trucuri pentru a evita crizele de furie

Am fost cu David la Jumbo. Știți, magazinul acela enorm în care riști și să te pierzi unul de altul? Nu recomand să mergi cu copilul acolo, eram și înainte de părere, si încă sunt, că e un loc în care majoritatea copiilor mici, care încă nu au dezvoltarea cognitivă pentru a înțelege anumite lucruri, devin frustrați de câte văd dar nu pot avea, așa că ajung la crize de furie perfect justificate. Am mai fost o singură dată cu David de când a crescut și știe ce sunt jucăriile și mi-a confirmat că am dreptate când spun că poate fi frustrant pentru ei. Acum na, nici pentru mine nu ar fi ușor să mă duci într-un magazin cu sute de pantofi și să am voie sa aleg maxim o pereche … și eu sunt adult.

Dar de data aceasta ne-a fost greu să evităm magazinul. De câteva săptămâni mieuna că vrea „lica-lica” adică un elicopter, se apropia ziua lui și nu îi luasem absolut nimic iar ta-su fusese mai mult în deplasări și nu avuse vreme să caute elicoptere.

Și totuși, cum am reușit să facem cumpărături și să iesim veseli din magazin?

– I-am spus de acasă … și pe drum de vreo 3-4-5 ori, de fiecare dată când se entuziasma că vom cumpăra jucării: „David, mergem să cumpărăm 2 jucării, pentru fiecare mână câte una, tu alegi, te ajutăm si noi dacă vrei”. El: „da da, mion, va-va”. Adică, camion și masină …. Ups! Nu mai vrea elicopter?

– Când am ajuns la intrarea în magazin l-am pregătit pe domnul tată de copil, care e mai certat așa cu răbdarea: „Vezi că e posibil să se poarte ca un copil CE E, să îi fie greu să se hotărască, poate chiar să devină nervos, hai să ne așteptăm la asta și să ne purtăm noi ca ADULȚI CE SUNTEM, cu răbdare si înțelegere„. A râs un pic cu poftă, dar culmea m-au ascultat amândoi.

L-am pus pe David într-un căruț mare de cumpărături, în care stă ca într-un scăunel și îi place tare mult. Nu l-am coborât deloc de acolo, ce-i drept nici nu a cerut insistent așa că a fost ușor, dacă l-am fi lăsat să alerge printre rafturi am fi gestionat mai greu situația.

Am trecut rapid prin zona cu obiecte care nu erau pe lista noastră, foarte scurtă de altfel, de data asta față de rândul trecut. Oricât de mult îmi plac decorațiunile de Crăciun, m-am abținut să le studiez și am trecut ca la maraton printre ele. Nu am vrut să îl obosim prea mult și așa era nerăbdător să își aleagă jucăriile.

– Ne-am oprit la cuburi, ne-am decis în câteva minute pe care să le luăm timp în care David a cerut o mașină cu câteva cuburi pe care nu am fi vrut să o cumpărăm dar i-am dat-o în speranta că se va răzgândi când va vedea alte mașini mai atractive 🙂 A funcționat! Era prima lui cerință, dacă am fi refuzat s-ar fi enervat, doar îi spusesem că va alege ce vrea el.

– Apoi el și tatăl lui s-au oprit la raionul cu camioane unde au analizat, discutat, pipăit jucăriile și David a ales cele două variante la care avea voie. 

– În permanență a ținut jucăriile una într-o mână și una în cealaltă mână, cum a fost înțelegerea, câte una pentru o mână.

– Eu am fugit (mă rog, aproape fugit, cât de poate cu o burtă plină de un bebeluș) să văd dacă au elicoptere și de care, nu de alta dar îmi era teamă că va exista varianta cu telecomandă care oricum este periculoasă pentru copii mici. N-am găsit nimic potrivit pentru el dar măcar am stiut ce zonă să evit.

La fel am evitat zona cu mașini cu telecomandă, mari și scumpe și cea cu machete. Noroc că știm binișor magazinul.

– Ne-am întâlnit și am plecat spre casă cu o singură oprire să îmi iau elastice pentru păr, rapid, nici măcar nu am analizat prea mult. La casele pentru plată era coadă, cum altfel !? Dar el s-a jucat liniștit cu camioanele lui.

Nu spun că poate funcționa în cazul oricărui copil, nici măcar la al meu nu garantez că merge a doua oară, dar recunosc că nici nu am de gând să testez prea des. De fiecare dată când voi putea să evit să merg cu el în magazinele cu jucării, o voi face, cu toate că este un copil cooperant si înțelegător … când vrea el 🙂

Cu copilul la cumparaturi trucuri pentru a evita crizele de furie

Rezumat al trucurilor, posibile utile și pentru alte locații ”periculoase”, de exemplu supermarketurile:

1. Plecați cu o listă cât mai scurtă de cumpărături, dacă o să îl tot învârtiți prin magazin după șervețele și papuci, se va plictisi și se va enerva.

2. Spuneți-i din timp unde mergeți și ce are voie să își aleagă (sigur, asta nu înseamnă că va și asculta, dar aveți șanse să răspundă pozitiv dacă știe și el ce se va petrece). Când ajungem împreună în supermarket, David nu își alege jucării, bineînțeles că nici nu trecem pe la ele, dar știe că la casă are voie să se joace cu gumele de mestecat, pe care le aranjam cum erau, înainte de a pleca, și cumpărăm un baton cu cereale sau o eugenia de la care el mănâncă biscuitele și mami crema 🙂 . Să nu faceți ca mine, eugeniile nu sunt sănătoase.

3. Mergeți la cumpărături în locuri unde știți ce zone să evitați.

4. Puneți-l în coșul de cumpărături și faceți jocuri cu el dacă se plictisește (întrecere, curse, avioane etc). Este mai ușor de controlat situația câtă vreme nu vă aleargă el prin tot magazinul.

5. Respectați-vă promisiunile, dacă i-ați spus că îi veți lua o jucărie nu încercați să îl păcăliți să renunțe pentru un kilogram de portocale. Este important să primească ce i s-a promis. A încercat tatăl o dată să îl convingă pe David să renunțe la batonul cu cereal pentru o banană. David l-a privit încruntat spunându-i clar ”Nu”, eu am râs bine. Cum să renunțe la ceva ce oricum vede maxim o dată pe lună, pentru ceva ce poate primi zilnic?

6. Lasați-l să vă ajute să puneți cumpărăturile în coș și mulțumiți-i pentru ajutor (David face asta tot timpul, cu ouăle e mai periculos). Jucați-vă, cântați-i, fiți inventivi.

7. Așteptați-vă să nu funcționeze de fiecare dată și tratați copilul cu respect și înțelegere dacă face o criză de furie … Criza și spectatorii din magazine trec, copilul rămâne! Vă spun eu pe probate 🙂 !

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create881

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu