Conflicte sanatoase pentru relatii sanatoase

Am întâlnit mulți adulți care vor să le ofere copiilor o educație blândă și sunt speriați de conflictele părinte-părinte sau părinte-copil. Și se împart în două tabere, cei care poartă conflictele în fața copiilor (sau cu ei), fiindcă nu prea au altfel cum, dar se simt extrem de vinovați și cei care le evită cu orice efort.

Părinților sufocați de vinovăție le amintesc că cearta, dezacordul, conflictul, opiniile diferite, fac parte din normalitatea vieții. Iar părinților obosiți să tot evite conflictele, le explic cum, uneori, copiii crescuți în astfel de medii devin adulți cu un comportament evitant, cei dispuși tot timpul să renunțe la ei pentru a nu-i deranja pe ceilalți, cei care preferă să cedeze, poate chiar să fie nefericiți, în loc să caute soluții pentru un bine comun care să îi includă și pe ei. Mai mult de atât, să disimulezi ”neexistența” unei stări conflictuale nu înseamnă că ea chiar nu există, iar copiii, oricât de mici ar fi, percep mesajele non-verbale pe care le trasmitem (lipsa afecțiunii, zâmbetele forțate, gesturi de evitare, tonul vocii etc), iar asta îi pot face să devină foarte confuzi și tensionați.

Eu zic că există și o variantă mai de mijloc, pentru că, uneori, este simplu și posibil să evităm un conflict și alteori, nu. Dar, ceea ce putem face de fiecare dată este să asigurăm copilul că îl iubim și când există un conflict, la fel cum îl iubim și când trăim momente fără tensiune, că îl iubim și când ne face să ne vine să țipăm și plămânii din noi … o daa, se poate să simțim asta, și când ne face să ne explodeze inima de fericire.


După o ceartă, nu se sfârșește iubirea!


Cam aceeași poveste se aplică și atunci când părinții au un conflict între ei. Este destul de imposibil să nu ai o ceartă cu partenerul oricâtă iubire și înțelegere ar exista și este destul de imposibil și să eviți să le porți în fața copilului dacă îl crești în aceeași casă cu tine. N-ar trebui să ne fie frică de conflicte, atât timp cât știm să le purtăm într-un ritm constructiv, fără jigniri, lovituri sub centură, îndreptați spre a găsi o soluție și nu spre a câștiga un război. De fapt, eu cred că ei pot învăța multe asistând la conflicte sănătoase, iar cea mai de preț lecție este că oamenii se pot iubi chiar dacă nu au  mereu aceleași opinii, că este în regulă să spui când nu ești de acord cu omul pe care îl iubești … el va continua să te iubească.

Din astfel de conflicte sănătoase, un copil învață să gestioneze situații problematice, să comunice, să reacționeze, să își gestioneze emoțiile, să facă un compromis, să exprime sentimente pozitive chiar și în contexte fix pe invers, să ofere înțelegere și suport în situații în care de multe ori doar ceri asta pentru tine. Secretul relațiilor sănătoase nu este evitarea conflictelor, ci modalitatea în care sunt gestionate … iar copiii învață prin exemple și experimentare.


* În acest articol, când spun “conflicte”, nu mă refer la situații care includ violență verbală sau fizică, nici măcar țipete, sau o amărâtă de jignire, nici abuz psihologic sau emoțional. Copiii care sunt expuși la astfel de șcene pot deveni agresivi, iritabili, agitați, manifestă comportamente antisociale, sunt neîncrezători, temători, anxioși, triști (chiar și depresivi), prezintă enurezis nocturn, le scade sistemul imunitar ceea ce conduce la imbolnăviri frecvente, se adaptează cu greu la mediul preșcolar și școlar, au rezultate școlare scăzute.

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

14 Comments

  1. Schmitza

    Soțul meu are obiceiul de a mă ruga să vorbim când doarme cea mică. Nu vrea să o expună pe cea mică la energia mea când sunt supărată. Încă mă intrigă poziția lui…

    Reply
  2. Raluca

    Aveam nevoie de acest articol. Sunt părintele care își ceartă copilul și se simte vinovat pana la cer și înapoi. Sunt și părintele care se mai aprinde pe părinte în fata copiilor, dar aici nu îmi fac griji pentru ca nu se depaseste limita bunului simt.

    Reply
  3. eumiealmeu

    Eu am observat că, dacă spun de prea multe ori același lucru, pe care nu-l îndreaptă, devin ca un papagal, așa că nu intru în discuții cu el decât când e pregătit să facă o schimbare. Nu, nu mă cert, eu plâng când nu-mi convine ceva și asta îl face la fel de imun ca și reproșurile. Trebuie găsit un echilibru în abordare, în funcție de vârsta și de temperamentul copilului.

    Reply
  4. pisicapesarma

    Si noi am pozitionat cearta ca pe ceva normal. Nu neaparat de dorit, dar cel mai probabil de ne-evitat in orice familie normala. Important este sa mentinem echilibrul.

    Reply
  5. Miruna Tirca

    Binevenit articolul! Si totusi, reusesti mereu mereu sa te abtii din lucrurile la care spui ca articolul nu face referire? (ex: tipete, jigniri). Si inca o intrebare: cum anume ai descrie, in detaliu, un conflict sanatos? Un exemplu concret ar fi binevenit :)

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Da, de la țipete și jigniri ma abțin mereu, mai ales când asista David. În absența lui am mai ridicat tonul, dar nu cu adevărat țipat, mă aprind dar nu cu exteriorizare zgomotoasă. Voi încerca să revin curând și cu un exemplu concret :)

      Reply
  6. Ada Sirbu

    Mi-ai amintit de Configurati pentru iubire. Ai citit-o? Daca nu, uite aici ce spune el, ca o continuare a povestii tale – http://gustdefericire.ro/?p=759

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Nu am citit-o, mulțumesc frumos pentru recomandare :)

      Reply
  7. Raluca Loteanu

    Of, eu inca am de lucru la conflictele cu Adrian, pentru ca simt imediat impulsul sa ridic glasul si stiu ca nu este ok pentru relatie, indiferent daca ne vede Bogdan sau nu. :( Mi se pare foarte fain ce ai scris, si eu cred ca un copil poate invata multe din conflictele sanatoase ale parintilor lui!

    Reply
  8. Ana

    Nici noi nu ne-am ferit de conflicte in fata lor pentru ca devine chiar imposibil la un moment dat, fiind tot timpul împreuna, dar încercam sa păstram un ton normal și sa ne argumentam ideile foarte bine.

    Reply
  9. Tudorel Bezea

    Rog a se face diferenta intre un conflict si un dialog tensionat in contradictoriu. Eu nu am acceptat si nu voi accepta niciodata ca cineva sa ridice tonul la mine. O consider o forma de lipsa de respect. Ai ceva sa-mi reprosezi spune-mi civilizat. Fara sa ridici tonul. Stau bine cu auzul. Daca nu intelegi de vorba buna dau frau liber leului din mine si te asigur ca voi avea ultimul cuvant.

    Copiii simt tensiunea chiar si atunci cand parintii isi arunca priviri peste umar in asteptarea noptii cand se vor putea jigni reciproc.

    Noi am ridicat putin tonul unul la altul si de fiecare, de față cu fata, ne-am cerut reciproc scuze si ne-am imbratisat.

    Reply
  10. Alina Sas

    Conflictele fac parte din viata oricarei familii, sunt sigura de asta. Sunt si eu curioasa care consideri ca e calea ideala de gestionare a unuia sau cum arata un conflict sanatos?

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Voi încerca să revin curând și cu un exemplu concret de conflict sanatos si cum sa il gestionam :)

      Reply
  11. Eliza Biro

    Eu cred ca este foarte important pentru copii sa ne vada cum gestionam conflictele, sa vada cum se finalizeaza.In ceea ce priveste relatia cu copiii, trebuie sa fim cat mai naturali si autentici si nu trebuie sa ne ferim mereu de conflicte. Ai dreptate cand spui ca trebuie sa ii asiguram pe copii ca ii iubim neconditionat, trebuie sa ne cerem scuze daca gresim fata de ei.

    Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

%d bloggers like this: