Cerule … !!!

Mi-ai luat, cerule, mai mult decât aveai dreptul să îmi iei. Poți să îmi spui orice vrei tu, să arunci mii de motive și explicații, nu te aud. Nu te aud pentru că mă doare.

Ce lecție să văd când mă lupt cu orbi și surzi să ne facem dreptate? Ce să înțeleg când știu că la finalul procesului ăstuia nici măcar dreptatea nu ne va aduce înapoi fetița ?

Ce lecție să văd când copilul de aici plânge după cel pe care mi l-ai luat. Ce să îi mai spun? Ce să îi explic când îmi cere frați? Cum să îi dau? De unde știu că nu îmi mai iei? I-am zis că eu sunt fericită așa doar cu el și tatăl lui. L-am mințit. Nu sunt. Mi-e dor de Emma. Mi-a răspuns când îi curgeau lacrimi pe obrazul lui dulce “eu nu sunt fericit mami, eu vreau un surior și o frațioara”. Zi, cerule, ceva? De ce taci?

Mi-ai luat prea mult.

Mi-ai și dat mult. Și mă înfurii, zău. Mă ridic cu ochii inundați spre tine și te iubesc şi te urăsc în același timp. Mi i-ai dat pe ei. Imperfecți de perfecți pentru mine. Nu sunt oarbă să știi! Văd ce am și îți mulțumesc și când te înjur. 

De ce nu mi-ai lăsat-o și pe ea? Tu te-ai uitat la noi? Plângi și tu când ne zâmbești? Să ai grijă de ea, într-o zi, departe, voi veni să o iau. Să îi spui că tare îmi lipsește.

Minunata Ilona, o fetiță abandonată în maternitate 

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create888

11 comentarii la „Cerule … !!!

    1. Astăzi 23 septembrie mi-am condus prințesa pe ultimul drum..nu îmi pot exprima durerea și suferință din sufletul meu de mama..mulțumesc ție suflet cald că te-am găsit fără să te caut și mi-ai alinat sufletul cu povestioara ta care mă făcut să plâng de la primul până la ultimul cuvințel..mulțumesc că mi-ai dat câtuși de putina forța sa incerc sa prind putere să mă consolez ca fluturașul meu mic pe nume Maya nu mai este lângă noi..este strigător la cer și nu pot înțelege și mă întreb singura de ce de ce Dumnezeu a vrut sa îmi ia fetița mea atât de dorită,nu îmi mai găsesc cuvinte în care să îți pot mulțumi ptr puterea care ai avut-o sa îți poți descărca durerea..am incercat sa prind un pic de curaj și să îmi descarc un pic sufletul..te pup cu drag Viky

  1. Ma regasesc perfect in randurile de mai sus. Ne ia si ne da cum vrea el. Noi doar ducem…dor, durere, lacrimi.
    Te imbratisez, Cristina!

  2. Un strigăt care m-a zguduit și o durere care îmi sugruma sufletul!!! Multă sănătate și putere să ai, și rugăciuni către Dumnezeu, care sigur nu a uitat de noi!!!Te îmbrățișez cu putere!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu