Cele mai tari faze traite cu cititorii mei pana acum

Nu sunt un star, mă îndoiesc că voi ajunge vreodată, dar și dacă mă va lovi succesul peste ochi, așa brusc, presimt că nu îl voi recunoaște 🙂 Pe mine m-au învățat părinții să fiu modestă. Și nici foarte sociabilă nu sunt. Așa că ne-starul și modestia și anti-socialul mă fac uneori, probabil întotdeauna, să reacționez ca o gâscă împiedicată când mă opresc cititorii să ne cunoaștem.

*

Eram în concediu, în Alba Iulia și ne plimbam prin cetate. David făcuse o baie în țâșnitorile de pe acolo și ceruse o înghețată să își potolească pofta. L-am urcat în căruț, i-am scos șosetele ude, le-am atârnat pe mânerele căruțului și i-am cumpărat o cupă de înghețată de ciocolată. Da, de ciocolată. Bad mom, bad!

No, și ce să vezi, cum stăteam eu așa la gheretă să îmi iau și o limonadă, vine la mine o femeie cu o fetiță scumpă foc în brațe și îmi spune :
– Bună.
– Hmmm, bună … Îi răspund și eu uimită.
– Te citesc și te-am recunoscut și am zis să te salut, să te felicit fiindcă îmi place cum scrii.
– Hmmm … mulțumesc … hmmm , am bânguit eu ca un bebeluș care abia învață să vorbească.

Era prima oară când pățeam asta. Îmi bubuia inima, îmi venea să mă uit de jur împrejur, ”Eu? Eu? Cu mine vorbești? Sigur?”.

Na, a avut Marius motiv câteva zile să râdă de mine că mă opresc fanii pe stradă și eu umblu cu David desculț și murdar de înghețată peste tot, înghețată de ciocolată, și cu șosetele copilului agățate de mânerele căruțului să se usuce 🙂

*

Eram la Palatul Elisabeta, invitată cu David să petrecem de ziua copilului. Lume multă, colegi la fel, David se simțea ca la el acasă țopăind prin iarbă, când colo ”Mami, fac pipi”. E urgent ? Îl întreb eu dându-mi seama că suntem fix în partea opusă a toaletelor publice și nici dacă aș fi SuperWoman nu aș reuși să ajung cu copilul în cârcă până acolo. ”E ulgent, mami”. Am uitat de protocol regal, de job, de orice, am analizat o rază scurtă în jurul meu, să nu fiu prinsă în fragrant, și mi-am proptit copilul lângă un tufiș. No, termină el treabă, pfiuuu, am scăpat, mă întorc cu el spre gașcă când mă oprește imediat o doamnă să fac o poză cu ea. Da, sigur, pozăm, sper că nu m-a pozat și când țineam chiloții copilului ascuns în boschetul regal.

*

Eram la lansarea de carte a Ioanei, ”Când la capătul celălalt al iubirii nu a mai fost nimeni”. Eu, neica nimeni pe acolo, de fapt mama băiatului care alerga fără pic de oprire, mă vânzoleam după el prin sală.

La un moment dat mă oprește o fată (aș zice domnișoară după cum arăta, dar clar era doamnă), vorbește cu mine și zice să facem o poză. Facem, eu girofar după David care apărea și dipărea precum licuricii. Ei, și în agitația aia, nu am avut timp să o întreb nici măcar cum o cheamă, sau orice. Mă mai învârt de câteva ori, o reperez pe fată și mă duc glonț să facem cunoștință, ”iartă-mă, de obicei nu sunt atât de nepoliticoasă”. S-a lăsat cu zâmbete. Zâmbește tare frumos Lavinia 🙂

FotoCredit: ParentingADS

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

2 Comments

  1. Denisa

    Buna Cristina,
    E asa placut sa-ti citesc articolele.
    Imi place stilul tau.
    Multa sanatate,
    Denisa

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Iti multumesc mult 🙂 Multa sanatate si tie :*

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: