Ce i-am spus copilului meu despre lumea de dincolo, unde ajungem dupa ce murim ?

În urmă cu câteva luni David a înțeles că sora lui a murit, a înțeles mai întâi, cu adevărat, că a existat și apoi că a murit. Au urmat multe întrebări și multe decizii pe care a trebuit să le luăm noi. Eu am ales să vorbesc despre Emma cu aceeași normalitate cu care aș fi vorbit și dacă ar fi trăit. O parte dificilă din doliul pe care l-a trăit și încă îl trăiește David, a fost nedumerirea asta cu lumea în care s-a dus ea după ce a plecat de lângă noi.

Ce i-am răspuns când m-a întrebat unde s-a dus Emma după ce a murit? Cum e lumea de acolo? Ce se întâmplă acolo?

Nu știm sigur mai nimic, dar e posibil să fie super mișto”.

Asta i-am spus, sincer.

“Știi, iubire, când erai mic, mic, în burtica mea credeai că asta e tot ce trăiești, că asta e viața de fapt. Stăteai acolo, te învârteai în mine, mă loveai cu piciorușele, ascultai vocea mea și bătăile inimii mele și credeai că aia e toată lumea. Probabil ai fost speriat când a venit timpul să ieși din mine pentru că nu știai ce te așteaptă dincolo, dincolo de locul pe care îl cunoșteai atât de bine, dincolo de căldura din mine. Trebuie să fie înfricoșător să nu știi ce e te așteaptă în cealaltă lume! Probabil ți-a fost greu. Dar apoi te-ai născut și m-ai cunoscut pe mine și pe tati, și pe bunici, și pe unchii tăi, și prietenii. Și ai văzut și ai simțit cât de frumoasă și bună și plină de surprize este viața asta dincolo de burtica mea, în care ai stat tu. Probabil așa e și cu lumea în care este acum Emma. Într-o zi, departe, peste foarte mulți ani, vom merge și noi acolo și ne vom întâlni, și vom afla ce este după ce murim, dar până atunci mai avem foarte multe zile frumoase de trăit în viața de aici”.

– Bine, mami, și Lego o fi acolo în lumea după ce murim? Vedem noi, mami, vedem peste foarte mulți ani.

Așa mi-a răspuns.

 

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

3 Comments

  1. RALUCA NABARJOIU

    Dureros, nu știm nimic cu adevarat, dar lor, copiilor le prezentăm lumea de dincolo ca și cum ar fi frumoasa, idilică…cumva gândul asta ne liniștește și pe noi, ca ne face mental sa plasăm ființele dragi pe care le-am pierdut intr-o lume mai buna, în care ne punem speranță ca este mai bine.
    Si băiatul meu, acum în vârstă de 6 ani, după ce atât noi cat si el am asteptat sosirea unui bebeluș, dar nu a fost sa fie (am pierdut sarcina), în momentul când am venit de la spital m-a întrebat de bebelușul din burtica si dupa ce i-am explicat, a inteles ca nu mai e, ca a mers sus la Dumnezeu și ca acum e un ingeras…
    Fii tare! Te îmbrățișez!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Te îmbrățișez cu mare drag și îți doresc putere!

      Reply
  2. Pingback: Cum poti ajuta un copil care trece prin perioada de doliu (3-6 ani) - FUN Parenting by Cristina Buja

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: