Amintiri din alta viata

Facultate, zefir si polonezi

Am trecut pe la metrou și m-am oprit în fața magazinului Bucuria. Zefir cu ciocolată! Mă uitam și deja mi se inundau toate papilele gustative. Zefir! Mii de imagini cu mine acum mai bine de 14 ani îmi treceau prin minte. La Iași, în timpul facultății, când nu aveam bani nici de strictul necesar, dar cumva îmi era bine. Prima dată când am fost în viața asta la mall, am fost…
Read more

Cine adoarme primul sa anunte

Când eram mică am stat mulți ani la bunici, și eu și sora mea. Seara dormeam în același pat cu mamaia și cu tataia. Nu știu cum încăpeam toți 4 într-un singur pat. Eram doi copii normali, adică noaptea nu voiam să ne culcăm și dimineața nu voiam să ne trezim. Și tataia ne spunea întotdeauna: – Cine adoarme primul să anunțe. – Cum tataie? – Să sforăie, tataie. Doar…
Read more

Bine ca dragostea nu trece tot timpul prin stomac

Se făcea că acum 13 ani m-am decis să mă mut la capitală cu domnul care urma să îmi devină cândva soț. Noi doi într-un apartament, cu zeci de vise înghesuite în noi, cu entuziasm și aproape zero experiență la orice ținea de trăit cu o jumătate în aceeași casă. Nu fu greu, nu fu rău, nu ne-am împiedicat prea mult unul de altul pe holuri. Și ce-mi veni mie…
Read more

Cutia cu nasturi de la mamaie … ca intr-o lume

În dormitorul mic în care deja nu mai stătea nimeni de ceva timp, mamaia ținea mașina de cusut. Veche, neagră și plină de zgârieturi. Sub ea ne piteam când jucam v-ați ascunselea și când voiam să fug de lume, lumea mea în care nu mă regăseam deloc. Era acoperită cu un material lung și sub el, pe marginea măsuței pe care dormea mașina de cusut, stătea neclintită acea cutie neagră,…
Read more

Sa vezi lucrurile mici, sa le apreciez si sa ii spui asta omului pe care il iubesti

Nu știu dacă îi mulțumesc suficient soțului meu, de fapt, nu, nu cred că o fac. Sunt atât de ocupată să mă vindec, să îl cresc pe David, să mă duc la job, să țin și un blog, că prea rar îmi mai rămâne timp pentru el. Când ajungi părinte se aglomerează tot. Ești prea ocupat cu viața celor pe care i-ai născut, cu fericirile lor, cu durerile lor și…
Read more

Despre postasi si scrisori de dragoste … cu nostalgie

La noi la birou vine din când în când poștașul. Este un domn grăsunel, cu mustață, cu chipul blând și tot timpul cu glume pe care ni le servește împreună cu plicurile. Este super simpatic. Azi de dimineață îmi povestea că pe vremuri, când nu exitau telefoanele, internetul și toate minunățiile astea, el era prietenul tuturor fetelor. Multe așteptau scrisori de dragoste de la amorezii de prin alte părți. I-am…
Read more

Cea mai tare faza de la nunta noastra a fost …

Finalul ! Nu, nu mă refer la număratul banilor, cu toate că și ăla a fost ok, măcar nu am ieșit pe minus 🙂 Să vedeți, noi am făcut nunta la un restaurant din stațiunea Lacul Sărat care este la 10 km de Brăila. Asta înseamnă că mașinile care au ajuns la restaurant s-au împuținat considerabil, oamenii s-au grupat în așa fel încât să nu se sacrifice prea mulți, renunțând…
Read more