Eu cu mine

Cand nu citesti pierzi o intreaga lume care sta gata sa se aseze in inima ta

Eu am început să citesc cu adevărat, adică așa cu plăcere, și drag, și fără ”trebuie”, abia pe la 25 de ani spre 30 🙂 . Nu mi-e deloc rușine să recunosc, dar mi-e ciudă că n-am profitat de lumea fascinantă a cărților atunci când chiar aveam timp pentru asta. În gimnaziu, și în liceu, și în facultate citeam doar ce era musai impus de profesori. Nu m-a atras nimic,…
Read more

M-as mandri cu Romania asta daca as avea de ce!

Nu i-am pus, azi, ie lui David și nu i-am vorbit despre România și cei 100 de ani. Eu nu! Ce să îi spun? Că în țara asta plătești contribuții la sănătate să fii și tu tratat de boli și apoi fugi la privat că ți-e frică de spitalele noastre murdare, înghesuite, cu medici flegmatici și asistente mai grețoase decât ei? Am născut  la stat. A fost atât de bine…
Read more

Cum sa iti rupi un os, asa, dis de dimineata

Mi-am luat clăpari, unul de fapt, special pentru oameni aiuriți precum sunt eu. Clăpar care să țină un os la loc 🙂  Când am fost întrebată dacă e vina tatălui lui David, mi-am dat seama cât de penibilă e povestea adevărată. Dacă aș fi adepta mințitului aș fi putut să spun că m-a împins el pe scări 🙂 Ideea asta chiar l-a amuzat teribil. Sau, că am vrut să salvez…
Read more

Pentru mine a fi mama lui David este despre a fi EU, exact asa cum sunt

Vă spun sincer, după 10 ani de experiență în lucru cu copiii și părinții lor, și după aproape 5 ani de ”mama lui David”, tot ce știu mai bine să fac pentru copilul meu, este să fiu EU. Și tot ce pot să îi ofer mai bun, este să fiu EU. Exact așa cum sunt. Toată. E lecția cea mai bună pe care am învățat-o de la el. Și cea…
Read more

Femeile super puternice si lumea de dincolo de costumul de supererou

Stăteam în sală la Ziua BWFR (Business Women Forum Romania) și admiram business wonder superwomen. Le ascultam pe cele care povesteau despre afacerile lor și nu numai, și mă uitam la cele din sală și le apreciam. Cu sinceritate și încredere. Cu asta am pășit și eu în față.  M-am simțit mai puternică când am ieșit pe ușă la plecare. Cu tot cu gambele mele obosite de la tocuri și…
Read more

In noi traim noi din toate timpurile. Uneori suntem adultii de azi, alteori suntem copiii de ieri

I-am învinovățit pe mama și pe tata pentru multe, prea multe, practic toată partea nefericită din aproape toți anii pe care i-am trăit. Mai întâi mi-am zis că au fost minunați, cât timp am avut nevoie de asta fiindcă nu puteam să înfrunt ce simțeam. Apoi i-am pus la zid zdravăn, zdravăn rău, asta după ce am pierdut un copil și am început să sap în mine căutând să nu…
Read more

Mai oameni buni, cand am crescut atat?

Umblam cu sora mea pe la Unirii. Băusem ca doamnele câte o cafea și împărțisem între noi 2 prăjituri. Mâna peste mâna, cu furculițele prin farfuria celeilalte. Ne gustasem și de prin căni. David aduna ce prindea de la fiecare, ca soacra cu două nurori. Eu îmi țineam nepotul în brațe în timp ce sora mea îi dădea un fel de piure cu lingurița. Am vorbit, am râs, ne-a întrerupt…
Read more