Cat a crescut! Cat va mai creste!

– Mami, nu mai vleau poveste în seala asta. Îmi faci măi?

– Sigur, iubire.

Stă întors cu spatele la mine și adoarme sub mângâierea mea.

Îmi plimb mâna pe spatele lui. Cât a crescut! Acum aproape 4 ani îi cuprindeam spatele arcuit sub palmă când sugea lapte din mine și miroasea a miere și a acru în același timp. Azi e 3 sferturi din corpul meu.

De pe pijamaua lui mă privesc zeci de ochi de minioni. Serioși, veseli, triști, curioși, plictisiți, entuziasmați, furioși. A adormit de ceva timp, dar nu vreau să mă opresc să îl simt. Cât a crescut! Cât va mai crește!

Sper ca viața să fie blândă cu el. Să trăiască, să simtă, să iubească, să sufere, să afle, să stea și să plece, dar oricum ar fi, să trăiască în pace el cu el. Așa cum pare că face acum.

Să iasă bine din toate bunele și relele pe care nu vrem, dar sigur le facem. Să simtă că este iubit și fără să îi spunem. Să găsească în el ce îi trebuie de la viață. Să își căptușească în suflet toată puterea de care va avea nevoie când drumul nu îi va mai fi cunoscut și simplu.

Să trăiască! Să crească! Să îl privesc într-o zi peste lentilele de la ochelari cum își îmbrățișează viața cu zâmbetul pe buze.

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și înger de fetiță Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: