Carti utile pentru parinti (concurs)

După ce am devenit mamă, am citit câteva cărți pentru părinți, care m-au ajutat să mă dumiresc un pic și mai ales să mă liniștesc. Am aflat că multe din instinctele mele erau normale, chiar dacă nu neapărat văzute așa de unii oameni din jurul meu și aici mă refer la a fi cât mai atent și disponibil pentru copil, la a fi blând, fără palme, țipete, jigniri, la a-l respecta, asculta și trata ca pe un egal, fiindcă nu, nu i se vor urca la cap. Am înțeles nevoia copilului de prezența mea, am înțeles normalitatea plânsului și a crizelor de furie și toate astea m-au făcut un părinte mai calm și fericit. Sigur că ar fi fost ceva mai bine să o fac chiar înainte să îl nasc pe David, aș fi irosit câteva luni de întrebări și griji, dar recunosc, nu m-am gândit că a crește un copil fericit și plin de iubire chiar e o artă. Și cum orice artă ascunde în spate multă muncă, așa și stilul meu de a-mi crește copiii duce în spate multă cercetare.

Eu cred cu tărie două lucruri la capitolul „a fi părinte”: chiar dacă ai cele mai bune intenții poți greși, doar fiindcă nu cunoști stadiile normale în dezvoltarea unui copil și e bine să mai înveți și din greșelile altora, nu-i timp să le faci tu chiar pe toate 🙂 sau o fi timp, dar indicat nu-i sigur.

Multe din cărțile pe care le-am citit sunt de la Totul despre Mame, sau recomandate de ei. Am participat și la conferințe și seminarii organizate de această platformă educațională pentru că au obiceiul bun și sănătos de a invita specialiști de la care ai multe de învățat. La următorul eveniment Dr. Laura Markham, unul dintre cei mai buni specialisți în parenting la nivel mondial. va susține patru conferințe, unde va oferi sfaturi despre cum poți gestiona relația cu copilul tău. Despre conferințe am detaliat în articolul acesta, iar dacă doriți să vă înscrieți o puteți face aici.

Totul despre Mame oferă cadou un set de cărți, unui cititor al blogului meu. Care sunt cărțile?

  1. ”Soluții blânde pentru somnul liniștit al bebelușilor și al copiilor” – Sarah Ockwell-Smith
  2. ”Parenting necondiționat” – Alfie Kohn
  3. ”Copii crescuți cu blândețe” – Gill Rapley, Tracey Murkett

Carti MMEP1

 

Cum poți participa la concurs?

  1. Scrie într-un comentariu, la finalul acestui articol, cum îți gestionezi furia când te enervezi în prezența copilului (ca să nu zic din cauza lui 🙂 ) – Un singur exemplu e de ajuns, așa mai aflăm și noi secrete de prin alte case și mai adunăm soluții.
  2. Distribuie public acest articol pentru a afla mai mulți părinți despre acest concurs.

* Comentariile nu vor apărea imediat pe blog pentru că trebuie aprobate de mine. Adresa de e-mail pe care o treceți în câmpul obligatoriu este cea pe care voi trimite un mesaj câștigătorului.

Poți să te înscrii la concurs până luni, 5.10.2015, ora 23:00. Câștigătorul va fi ales prin tragere la sorți folosind site-ul www.random.org și va fi anunțat pe pagina de Facebook a blogului, la finalul acestui articol și prin e-mail.

Mult succes vă doresc!

* Numărul câștigător extras este 74 (comentariul scris de Ioana Paun). Felicitări!

Carstigator carti1

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create895

76 de comentarii la „Carti utile pentru parinti (concurs)

  1. La inceput mi-a fost extrem de greu sa-mi gestionez furia, dar m-a ajutat mult sa vorbesc despre asta atat cu cei din jurul meu, cat si cu Medeea, spre care era indreptata furia de cele mai multe ori. Si intr-un fel de ras cu plans, punerea furiei in cuvinte, uneori ale unui personaj cu vocea groasa care gadila copilasii cand se infurie, am reusit sa gestionez mai usor nervii 🙂

  2. Cand minunea noastra ma aduce pe culmile disperarii cu crizele de plans pe care le face, imi repet in gand ca sigur are el o suparare mare care-l determina sa aiba acest comportament (si nu o face pt a ma enerva pe mine),respir adanc pt a ma calma, il iau in brate si incep sa-i cant unul din cantecele lui preferate si in cele din urma se calmeaza.

  3. cand sunt nervoasa, ma gandesc foarte repede ca daca actionez la impus nu rezolv nimic si apoi o sa imi para rau. Si am citit ca pentru un copil e debusolant acum sa vada un parinte care zambeste si peste un moment acelasi parinte nervos. Imi controlez impulsivitatea. Fiica mea e mica (1a1l) si au fost rarisime momentele mele de nervi in prezenta ei.

  4. Am avut momente cand pur si simplu ma enervam pe bebe si mai tipam la ea, si ea crezand ca vorbesc cu ea incepea sa rada si sa gangureasca iar mie imi trecea tot si o luam la pupacit. Cand o primesc uit ca ma enerveaza. Cand ai o minune pe care ti.ai dorit.o din inima, in cazul nostru ne.a dat.o Dzeu fara sa planificam, o divinizezi chiar daca mai ai momente cand te supara ca plange si nu stii ce vrea.

  5. Greu cand navaleste furia…incerc sa ii tin piept, respir adanc, uneori abandonez locul in care izbucneste conflictul, alteori imi chem in atentie imaginile cu nazdravanul cand e bolnavior( si ma inmoi rapid), alteori ma gandesc la parerile de rau de dupa, iar atunci cand am superputeri, transform situatia conflictuala intr-una comica, incep sa rad fara motiv si il imbratisez…il dezarmez, ramane fara cuvinte…si eu, si el…

  6. Well… uneori e greu, dar pana la urma e un exercitiu de vointa si dragoste ☺ cand ma enerveaza incerc sa canalizez acea energie altfel. Adica ori o dau in joaca, ori ii spun cu tot calmul din lume ca il iubesc dar fapta lui ma supara tare, ori fac o gluma, ori il iau in brate sa ne linistim amandoi. Depinde cat de grava e fapta sau…cat de tare ma enervez eu. In cel mai rau caz ii explic ca m-am enervat f tare si ma duc sa ma calmez.are 3 ani dar intelege. Si recunosc ca ma straduiesc…pentru ca imi iubec copilul! Si acum mai avem un bebe de 4 luni ☺

  7. Atunci cand am starile acelea de furie incerc sa ma calmez, sa ii explic unde greseste si cum ar trebui sa faca de fapt sau numar in gand pana la 10 si ma rog la Dumnezeu sa-mi dea multa rabdare si liniste. Vorbesc cu ea ca si cu un copil normal care sa ma poata intelege pe tot parcursul anilor. Fara razgaiala, pupaturi sau imbratisari ca, astfel sunt convinsa ca nu v-a intelege nimic.

  8. Am invatat sa identific in primul rand cand apare aceasta furie mai degraba decat de ce apare pentru ca de multe ori motivul furiei este infim si atunci incerc sa gestionez momentul dinainte de „eruptie”. Si daca nu reusesc, pentru ca se mai intampla, folosesc empatia si imi zic ca un motiv pentru comportamentul copilului exista si el nu il poate exterioriza decat asa. Atunci imi iau copilul in brate si cand realizez cat il iubesc imi trece furia de tot 🙂

  9. Trag aer in piept …cateva secunde de liniste, apoi ma bufneste rasul pentru ca imi dau seama ca inca e prea mic pentru a sti ce e bine si ce e rau.

  10. Cand ma supara tare fiica mea,incerc sa ma stapanesc cat pot. De obicei ma intorc cu spatele si numar oi in gand…nu ajung la a zecea oaie ca ori ma linistesc ori vine fetita si incearca sa se joace cu mine.

  11. Sunt o fire calma și îmi stăpânesc destul de bine furia. Dar s a întâmplat sa ridic tonul la Tudor care m a și întrebat de ce vorbesc așa iar, eu i am spus ca am greșit și îl rog sa mă ierte. Sunt o fire prea calma,soțul mereu îmi spune ca voi trai o suta de ani la cât sunt de calmă ☺☺☺☺

  12. Cum gestionez furia in prezenta puiutei mele? Respir si ma gândesc cumva m-as comporta cu un prieten de vârsta mea, cum i-as vorbi si aia fac. E greu, nici nu stiu daca e bine sau nu, cert e ca in tot timpul asta mi se mai linisteste starea si sunt putin mai calma.

  13. Caut noi si noi metode de a ma stăpâni atunci când ma cuprinde furia.acum sun in faza in care atunci când ma enervez, spun ceva haios.De ex.”Daca mai faci asta, îmi torn apa rece in cap” ,incerc sa detensionez atmosfera…Am preluat tehnica asta tot intr-o carte de parenting.

  14. Ma enervez, dar ca sa nu tip la el, respir adanc si incerc sa numar cat mai multe secunde pana sa deschid gura, abia apoi sa-i explic de ce si unde a gresit.

  15. Ii spun copilului ce simt : „Sunt tare suparata acum! Nu as mai fi suparata daca….” si functie de caz exprim ce mi-ar placea sa faca astfel incat sa remedieze situatia sau macar sa ceara scuze.

  16. Imi repet in gand ca e o lupta cu mine insami pe care trebuie sa o castig(„tre sa poti !poti! e doar un copil care nu ti poate intelege starile tale..peste 5min stii ca are sa ti para rau”….sau numar pana la 5..Cam de fiecare data las sa treaca cateva secunde ptr a ne linisti amandoi…

  17. Incerc sa numar pana la 10. Daca nu merge, mai numar o data si inca o data…si concentrandu-ma pe numarat, uit de ce m-am enervat 🙂

  18. Cand ma enervez pe puiul meu numar pana la 10 i gand, sau strang ceea ce a facut rau sau plec nitel de langa el ca sa nu urlu… 😛

  19. Aoleooo…cam greu cu furia asta. Am trei si imi „mananca urechile”. De cele mai multe ori strang din dinti si ies din camera.

  20. Cateodata devin furioasa, dar imi zic in gand tot timpul ca ea este un copil bun si nu are nicio vina si ca ma iubeste neconditionat. Imi cer iertare si ii zic ca o iubesc, chiar daca ea este mititica, dar stiu ca ma intelege. Imi zic ca trebuie sa fiu mai buna si ca trebuie sa imi gasesc rabdarea necesara. O iau in brate, iar ea ma pupa asa de dulce…..imi trece instantaneu orice gand. Nimic nu este mai frumos decat atunci cand iau copilul in brate, ne pupacim si ea ma tine strans cu manutele ei delicate.

  21. Este foarte greu sa-mi stapanesc furia mai ales ca sunt o persoana impulsiva dar odata cu nasterea copilului am invatat ca trebuie sa am rabdare si sa fiu mult mai intelegatoare, asa ca in momentele de furie,numar pana la zece si trag aer in piept sau cer ajutor sotului si rezolvam orice conflict.;)

  22. Bebelusa mea e mica mica (6luni) si de cand a aparut ea pe lume am realizat ca am mai multa rabdare decat credeam. Nu m-am infuriat inca niciodata pe ea insa sper ca atunci cand o sa se intample sa-mi vina in minte faptul ca nu o face cu intentie si ca are nevoie de ajutorul meu sa invete ce poate face si ce nu.

  23. Waw…de cand am devenit mama a unui baietel si a unei fetite (gemeni) am invatat sa imi cer iertare mai des si sa spun „te iubesc” muuult mai des. Cand nazdravanii mei ma mai enerveaza, trag aer in piept si i iaup in brate si le spun ca i iubesc de 100 de ori ☺ daca e nevoie.

  24. Respir adanc, incerc sa imi directionez mintea spre altceva ca sa ma deconectez, apoi revin la subiect explicandu-I cu calm consecintele actiunilor sale. Cel putin asa e teoria, inca invat :).

  25. Multe, poate prea multe momente de furie, nervi, trosnit, lovit, spart și dorința mea de a pleca departe în acele momente. Nu am reușit mereu sa gestionez cum trebuie crizele lui, refuzurile de a manca, de a colabora la îmbrăcat, schimbat și chiar la joaca. Am cedat hohotelor de plâns și neputinței de a face fata situațiilor. El se juca în continuare, făcea aceleași rele sau plângea alături de mine, neintelegand nimic. Lipsa ajutorului din partea soțului, a bunicilor și mai ales a timpului care sa-mi permită sa mă informez din timp m-au determinat sa-mi descarc neputințele prin multe reprize de plâns si învinovățiri.
    Ultima criza a fiului meu urmată de repriza mea de plâns (acum 2 luni) s-a terminat altfel și am înțeles că doar de mine depinde sa fiu curajoasa și sa trec cu zâmbetul pe buze, glume și voie buna peste starile lui. După o zi în care tot ce am făcut (papa, schimbat, joaca, plimbat) a fost inițial refuzat când s-a trezit dupa-amiaza a început sa arunce jucariile, sa se trântească cu capul de mine si sa ma lovească cu palmele (destul de tare). Copleșită de lacrimi si depasita din nou de situatie, m-am așezat jos pe covor. M-am făcut covrig, mi-am acoperit capul cu mainile și l-am lăsat sa facă ce vrea. Suspinam încet, când am constatat ca își pusese capul pe spatele mele si-mi spunea mami-mami.M-am întors către el, ne-am luat în brațe și lungiti pe covor i-am spus ca-l iubesc, ca încerc sa-l înțeleg dar ca mă doare și fac buba când mă lovește. I-am spus ca atunci când arunca papa, hainele sau jucariile mă doare și fac buba la inima. A pus mana pe pieptul meu și a zis bum-bum-bum (când se trezeste îmi pun capul pe pieptul lui si-i spun ca inima face bum-bum-bum). I-am confirmat ca fac buba și nu trece nici cu pupic, nici cu suflat și nici când vine tati acasă. M-a luat iar în brațe. Cu brațele în jurul gatului și capul pe umarul meu mi-a mai spus de câteva ori dulce și empatic mami-mami.
    De atunci ne înțelegem foarte bine. Eu nu mai plâng si gestionez altfel situatia. Daca ma lasa, îl iau în brațe și spun bum-bum-bum iar dacă e pre nervos, mă așez la nivelul lui îmi pun mana pe piept și spun același bum-bum-bum. De fiecare data rade și mă strânge în brațe.
    Eu nu am știut cum sa trec peste momentele astea, dar m-a învățat el. Sau am invatat împreună. Sper sa funcționeze metoda ăsta mult timp de acum încolo având în vedere ca are doar 1a6l.

  26. Cand ma enervez incerc sa nu reactionez imediat, imi iau un ragaz de cateva secunde inainte sa deschid gura, fiindca altfel cu siguranta as tipa. Sunt o fire usor impulsiva, dar incerc sa-mi controlez reactiile folosind tehnici de respiratie, de multe ori functioneaza :).

  27. De cele mai multe ori încerc sa mă pun in locul fetitei mele (1 an si jumătate) si realizez cat de greu este sa vrei ceva iar cei din jur sa nu înțeleagă ce, sa fii trezit din somn pt a merge la medic , sa vrei pur si simplu sa te cuibaresti in brațele mamei iar ea iti spune ca trebuie sa termine nu-stiu-ce treaba…si lista poate continua. Sunt o fire calma, si ma enervez greu, iar atunci când o fac, încerc sa mă pun in postura copilului meu si sa vad de ce am ajuns sa reactionez asa.

  28. La inceput mi-a fost greu sa ma abtin sa nu tip, cred ca am si facut asta din pacate de cateva ori. Dar am observat ca micuta mea fie nu intelegea, fie mai rau facea. Asa ca acum ma pun in pielea ei,ma gandesc ca si pe mine m-ar deranja anumite lucruri si plus ca ea e mica,1an5luni, inca nu intelege tot. Prin urmare ma calmez si ma gandesc ca la birou nu tip la oamenii care ma scot din sarite. Cu ce a gresit copilul meu ca sa tip la ea?! E o vorba, „Rabdarea trece marea”.

  29. de multe ori cand simt ca cedez merg in baie si plang apoi ma spal pe ochi si ies cu zambetul pe buze

  30. Buna ziua. Am o buburuza de 1 an si 2 luni si dinpacate mai sunt momente ccand ma enervez :(. Din cauzaa oboselii e greu sa ma controlez dar cand simt ca mi se ridica tensiunea ma opresc si ma uit la fata. Mental incerc sa ma resetez si de cele mai multe ori trece. Cand nu trece plec in alta camera cateva momeente. Va pup

  31. Cand ma enervez rau de tot, numar in gand pana la 10, apoi le spun ca sunt suparata si sa ma lase putin sa scap de nervi si furie. Si dau muzica mai tare un pic daca sunt in masina si cant, sau merg un pic in camera mea. Apoi discut cu ei despre situatie si cum ar trebui sa facem pentru a evita alte momente de genul asta

  32. Mda…..greu…. O strang in brate, ii spun ca o iubesc dar ce face ma raneste doare supara in functie de actiune si incep sa ma joc cu jucariile ei si sa vorbesc „singura”: sa spun ca ea a facut……si xa ma doare..supara…..dar ca eu o iubesc….si intra si ea in joc.

  33. Cu baietelul meu imi doresc pur si simlu sa nu mai repet greselile pe care ai mei le-au facut cu noi. Tantrumurile absolut firesti pe care le are la aceasta varsta, 1 an si 9 luni, le iau ca atare, sunt langa el, ii vorbesc cu blandete si ii arat ca il inteleg, il imbratisez, il las sa planga, sa se descarce. Bineinteles ca nu sunt zen intotdeauna, dar mi-am creat un tipar de reactie sa-i spunem, gandindu-ma ca daca eu as reactiona la fel de exploziv nu ar duce la nimic bun. Ei nu sunt capabili sa inteleaga si sa isi gestioneze anumite trairi la aceasta varsta, dar sa inteleaga de ce reactioneaza la fel de urat cele mai dragi fiinte lui. Nu reactionez la primul impuls si sunt langa el neconditionat.

  34. Sunt o fire foarte impulsiva si din pacate ma enervez destul de repede, insa incerc pe cat posibil sa trag aer in piept si sa nu actionez imediat la nervi…nu mereu s-a intamplat sa reusesc sa ma calmez si sa ridic un pic tonul iar dupa mi-a parut extrem de rau ca n-am putut sa gestionez altfel situatia. Luca e un copil foarte destept si tot timpul vesel si ma scoate imediat din starile astea de nervozitate doar cu un zambet. Sper sa invatam impreuna sa trecem peste momentele astea cu mult calm si blandete.

  35. Incerc sa ma pun in locul copilului.Imi zic in gand ca o sa treaca si momentul dificil si peste 10 min o sa ne revenim amandoi,rabdare,rabadare ..foarte multa rabdare ( este destul de greu dupa o zi de munca sa te concentrezi ca copilul sa nu sufere )

  36. de obicei nu prea ma enervez din cauza lui, pe cat de repede se supăra/enervează/plânge din motive banale de cele mai multe ori, pe atat de repede ii trece si nu am timp sa „ma apuce nervii”. De obicei ii distrag atenția. Știu ca plânge sau se enervează pt ca nu reușește sa facă ceva sau pt ca nu il las eu sa facă un anumit lucru care e periculos pt el. Il iau in brate si il plimb si așa ma liniștesc si eu si el.

  37. Cand s-a declansat butonul furiei incerc sa ies din context,sa respir adanc,ies in curtea casei sa i-au o gura de aer proaspat,ma intorc si beau un pahar cu apa sau un ceai…ma intorc la copil si incerc sa ma conectez cu el,ii pun mana pe umar si il i-au in brate,il linistesc si ii spun ca il inteleg,stiu cat de greu ii este…etc.

  38. Sunt o fire vulcanica si ma enervez f repede. Prichindelul meu e foarte energic si zvapaiat si de foarte multe ori am fost pe punctul sa explodez,dar chiar in punctul critic pe el il bufneste rasul. Cred ca fata mea e tare amuzanta in acel moment. De multe ori cred ca cineva,in cer,(mama mea) il face sa rada in acele momente sa imi arate ca urmeaza sa fac o mare greseala. Efectiv momentul se detensioneaza imediat. Tot nu inteleg cum reuseste el sa treaca asa usor de la plans si furie la ras.

  39. De obicei reusesc sa ma stapanesc, dar au fost momentr cand am scapat un racnet, brusc si scurt. Tot timpul mi-a fost mila de copiii la care se tipa, indigerent unde ii vad, imi dau seama ca sunt neuntelesi. Dupa ce s-a intamplat sa „ma scap” mi-am dat seama ca a foat o deacarcare, mi-am revenit si mi-a parut extrem de rau, m-am bucurat insa ca e prea mic sa inteleaga ce se intamplase.

  40. Primil lucru pe care il fac este sa nu reactionez,sa nu dau frau liber furiei si sa stau cateva secunde sa ma gandesc.

  41. Cat a fost bebelusa nu am tipat la fata mea, stateam cu ea acasa tot timpul si parca nu reusea sa ma enerveze nimic. Apoi am inceput serviciul si oboseala si-a spus cuvantul, insa domnisoara deja vorbea foarte bine, asa ca atunci cand am ridicat vocea m-a intrebat pe un ton ridicat „mami de ce tipi la mine?” Mi-am dat seama ca asa cum o voi trata eu va face si ea. Mai avem altercatii si acum, dar incerc sa ma calmez inainte de a deschide gura, trag aer in piept, ma izolozez in baie un minut-doua si imi trece.

  42. Vorbesc cu el. Despre furia mea:) e mic, nu intelege oricum despre ce ma plang asa ca ii spun totul, fie ca m-a suparat tati, fie ca m-a Suparat el. Pe un ton de povestitor:) eu ma descarc, iar el ma aude vorbind! Sa vedem ce facem mai incolo cand creste si nu mai pot spune:”ce ma enerveaza tati asta”:)

  43. Deocamdata e putin mai usor pentru ca bebe are 2 ani. Imi este greu sa gestionez furia, de obicei nu spun nimic si astept sa se calmeze uraganul si am „a blank face”. Am nevoie de „training” ca sa nu mai folosesc NU cand e pericol pentru ca face exact pe dos.

  44. Uneori oboseala isi spune cuvantul si ajung sa imi pierd rabdarea. Solutia care m-a calmat de cele mai multe ori a fost sa ma deconectez pentru 10-15 min de ce e in jurul meu. De obicei un dus fierbinte ma calmeaza instant sau o plimbare scurta afara, fara pitic. Mustrarile de constiinta ulterioare fac sa imi creasca frustrarea ca nu pot sa inteleg fiecare stare a piticului meu, dar incetul cu incetul rarim si aceste stari negative 🙂

  45. eu sunt o neo-mamaa unui baietel minunat de 4 luni! inainte sa devin mama am crezut ca o sa reusesc sa.mi controlez accesele de furie, sa nu tip la el. Dar datorita oboselii si a stresului m-am infuriat si am tipat la el.Aceste iesiri m-au facut sa ma simt vinovata fata de copilul meu si m-au facut sa retraiesc anumite intamplari din copilaria mea.Chiar daca este inca mic, mi-am cerut scuze, i-am spus ca mama nu a vrut sa tipe la el si sa-l sperie si ca-l iubeste enorm!

    „Mânia omului excelent durează un moment, cea a mediocrului dureaza doua ore, cea a omului vulgar o zi și o noapte, insa cea a omului rău nu se oprește niciodată.” Subhashitarnava Sentenze Singalesi, XVII sec.

  46. Ies din camera si il dau sticla de lapte sotului sa-l hraneasca el….ca el n-a vrut sa-i taiem frenul sa-l pot alapta.

  47. Ii spun ca sunt furioasa si folosesc miscarea pentru a ma detensiona, lucru pe care il face si ea mai nou: da din maini, topaie etc.

  48. Uff!…cu greu m-am obisnuit cu bb fiind singura, dar in acele momente de criza ale lui ,sunt constienta ca ceva il deranjeaza si ca nu are cum sa imi transmita si incerc sa identific ce il framanta.

  49. E greu sa nu te enervezi atunci cand vezi ca cel mic de 1 an si 3 luni (ieri) se urca pe marginea canapelei si de acolo se arunca in cap incercand un flic-flac sau cum se urca si danseaza pe comoda sau pe masuta schitand si o invartitura iar tie iti ingheata sufletul gandindu-te cum poate sa pice de acolo cu capul intr-o muchie sau in orice alt obiect periculos ! Asa ca atunci cand ma enervez incerc sa ma abtin in fata lui dar totusi ma vede si isi cam da seama de prostioarele pe care le face si vine sa-l iau in brate si sa-l alint…si ne cam trece supararea urmand sa mergem sa luam altceva sa ne jucam mai putin periculos.

  50. Pentru ca am acest defect, lipsa rabdarii, ma enervez foarte repede si foarte rau. Inutil sa mai spun cat de rau imi pare dupa.. Asa ca mi-am impus sa imi aduc aminte ca este un copil, ca am luptat ani de zile sa il am, ca imi va pare rau daca imi vars furia.. asa ca ma asez in genunchi si il intreb daca ar vrea sa ne inbratisam. In 99% cazuri vrea. Uneori e el prea suparat pe mine si atunci ma refuza, dar stau langa el pana se linisteste. Mi-a luat foarte mult timp sa realizez ca gresesc, dar acum e mult mai bine. Ca sa nu zic ca ma ia rasul cand imi aduc aminte cate o traznaie gen varsat apa in tenisi, eu crizata, el de fapt foarte curios ce se va intampla cu apa si tenisii..

  51. trag o gura de aer :)) si incerc sa-i indrept atentia spre altceva care sa ne scoata din starea neplacuta… printr-o jucarie sau printr-un joculet inventat pe moment de cele mai multe ori.

  52. De cele mai multe ori cand simt ca ma enervez pentru ceva ce face Radu, incerc varianta clasica cu numaratul in gand pina la 10, sau daca suntem in casa, il las singur si merg in alta camera pentru 10 secunde unde incerc sa respir adanc. Nu functioneaza intotdeauna dar de cele mai multe ori trece apogeul furiei care te face sa sa nu mai actionezi asa cum ar trebui in fata unui copil.

  53. Furia? Furia mea? Hmmmm beau un pahar de apa… Strang din dinti , incerc sa i zambesc puiului mic si respir adanc:)stiu ca e mic, are nevoi si eu sunt prima care trebuie sa i raspunda:)

  54. Imi stapanesc furia, incercand sa ma concentrez asupra altei probleme sau sa imi amintesc de un eveniment fericit, care va urma sa se intample.

  55. Singura solutie cand scot fum pe urechi e sa ies eu din camera pana imi trece sau sa beau un pahar maaare cu apa rece.

  56. Incerc sa ma linistesc aducandu-mi aminte ca e copil si nu are vina ca eu am nervi. Respir adanc si ma gandesc ca are si ea frustrarile si supararile ei pe care nu stie sa le gestioneze si ca va invata de la mine, din exemplul pe care il dau. Deci vreau nu vreau trebuie sa fiu cat mai calma in prezenta fetitei, de obicei reusesc 🙂

  57. Incerc sa imi amintesc tot timpul ca e mica, nu stie sa isi tempereze frustrarile si supararile si ma calmez. Cand nu am dispozitie ma ajuta tati.

  58. Cand ma enervez reusesc sa ma adun aducandu-mi aminte ca mama nu ne arata niciodata cand nu mai putea sau cand era nervoasa,si asta a contat enorm pentru noi,asa ca ma ajuta foarte mult.

  59. Inspir, expir… Si ma gandesc la momentele in care credeam ca-i voi pierde. Pe primul copil, inediat dupa nastere, iar al doilea in timpul sarcinii… Si imediat sunt recunoscatoare ca-i am si ca sunt sanatosi si capabili sa-mi scoata par alb 🙂

  60. Imi aduc aminte cum ma simteam eu in copilarie cand paruntii mei tipau la mine, asa ca incerc sa ma controlez.

  61. Pruncuta mea e inca mititica, abia implineste o luna, asadar nu a reusit sa imi faca nervisori. Insa consider ca o documentare mai amanuntita, inca de acum, ma va ajuta pe viitor.

  62. Când sunt in prezenta copilului meu încerc, in primul rand, sa nu ma enervez, înfurii. Când totuși am scăpări, închid ochii, ma gândesc la un lucru, moment, sentiment frumos care îmi aduce liniște in suflet si inspir cat se poate de adânc si expir lent de 5-10 ori. Apoi ma simt zen din nou. Cred ca e foarte important sa fim intr-o stare de spirit buna in prezenta copiilor noștri pentru a nu le transmite si lor o stare proasta si energii negative. Copiii noștri au nevoie sa ne vadă si sa ne aibă cat mai pozitive.

  63. Nu stiu daca am reusit sa ma enervez pe copila pana acum si sper sa nu o fac.In fond nu ar fi ea vinovata pentru nimic,dar simt ca sunt putin nervoasa cand am impresia ca-i gata sa pateasca ceva,iar atunci pentru a gestiona situatia imi modelez glasul….Hai mai mamiiiii…..(un fel de glas plangacios:)

  64. De cele mai multe ori cand ma enervez (degeaba) , ridic tonul pentru cateva secunde, apoi imediat realizez ca cea care greseste sunt eu, iar prin atitudinea mea nu fac altceva decat sa-mi agit si mai mult pruncusorul. In plus, cand sunt suparata, nu din cauza ei sub nici o forma, cand ma apuca plansul de nervi, zambetul ei, ochisorii si sufletul ei ma determina sa merg inainte ca am pt cine trai si lupta!

  65. Incerc sa evit situatiile in care as putea sa ma enervez: pun deoparte lucrurile pe care le-ar putea strica, nu il tarasc dupa mine la cumparaturi decat in cazuri exceptionale (dupa ce a mancat si dormit suficient)…iar daca s-a intamplat boroboata incerc sa privesc partea pozitiva sau chiar amuzanta a situatiei.

  66. Am tipat de cateva ori la puiul meu si apoi am regretat, asa ca acum pur si simplu imi impun sa nu zic/fac nimic timp de 30 secunde. Respir adanc…si in 30 sec si cea mai neagra suparare trece 🙂

  67. Cu Alexandru, baietelul cel mare in varsta de 4,8 luni, reuseam sa imi controlez mai bine starile de agitatie/nervozitate-respiram adanc si numaram pana la 10 inainte sa ii raspund.Incercam sa ii explic ce se intampla de ambele parti sau dc era f nervos ii distrageam atentia cu ceva ce stiam sa ii face placere-desi in adancul sufletului stiam ca nu este bine sa ii ascund nemultumirea cu o placere.De cand in viata noastra a aparut si cel de-al doilea baietel in varsta de 1,3 luni acum…situatia s-a cam schimbat in rau pentru mine in sensul ca imi este f greu uneori sa imi controlez trairile cand amandoi rabuvnesc in acelasi timp sau se cearta toata ziua pe aceleasi jucarii.recunosc ca uneori tip -atunci se opresc amandoi si se uita cu ochii mari la mine.Mi-este mult mai usor daca este cineva in preajma mea sa pot petrecere cateva minute „eye to eye contact” cu fiecare fiecare dintre baieti.Multumim pentru oportunitatea de a castiga aceste carti minuntate.

  68. Deseori ne suparam, dar, deseori ne imbratisam, ne detasam de tot ce este in jurul nostru si povestim. O pisicuta la fel de suparata si trista … De ce crezi ca era suparata? Mama ei o rugase sa …dar ea nu a vrut … La fel imi amintesc cand eram si eu mica … Chiar functioneaza! Rabdare si stapanire de sine si IUBIRE!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu