Cand, unde si cum scriu

Timpul meu este extrem de secționat. Între job full time și crescut copilul cu atenție, uneori nici atenția nu e cât trebuie, nu mai rămâne prea mult loc pentru altceva. Am urcat blogul ca prioritate peste ordine, gătit și călcat, spre nemulțumirea bărbatului când vine vorba de câteva dintre ele, uneori chiar toate :).  Le rezolv eu la un moment dat, pe rând, cu calm și ceva vorbă … vorbă să conving bărbatul de ce scrisul e ceva mai împortant decât dunga la cămașă și de ce durează mai mult decât varza călită …  nu îmi iese mereu.

Am învățat să profit de fiecare posibilă pauză pentru a mai pune ceva pe… aș zice hârtie, dar cine mai scrie pe hârtie zilele astea. 99% din articolele mele sunt scrise pe telefon, noroc că am unul smart, recitite de câteva ori, abia apoi transferate în laptop de unde le urc pe blog pentru a mă asigura că așezarea în pagină este ireproșabilă :).  Eu și fixurile mele. Prin urmare nu am pauză, mai niciodată. Mă simt mereu în fugă, știu eu de ce sentimente și amintiri fug.

E adevărat că uneori mi-aș dori să nu mai umble ideile așa în mine, să stau și eu nefăcând nimic, a pagubă. Dar nu pot… încă. Așa că, scriu în condiții în care, poate, nici nu mi-ar fi trecut prin minte că se poate scrie.

În baie, pe covor, când copilul se joacă cu prea multe dintre jucăriile pe care tot eu trebuie să i le aduc și ajung să fac pauză la fiecare final de propoziție. Mi-am cumpărat telefon impermeabil, așa, preventiv :) .

În metrou, uitând că am trecut de stația în care trebuia să cobor, noroc că n-am oră fixă și cartelă de pontaj la muncă.

Înainte de întâlnirile de business :) unde îmi comand a nu știu câta cafea pe ziua respectivă doar de dragul de a scrie cu aburi de boabe sub nas, dar uit de ea și se răcește.

Când aștept la rând la bancă, să îmi schimb cardul, și pierd noțiunea minutelor așa că nici măcar nu înțeleg nemulțumirile celor din jur fiindcă așteaptă prea mult.

În mijlocul somnului. Da, uneori mă trezesc noaptea, îmi răzbate prin minte o idee, apuc telefonul și notez câteva rânduri. Uneori mai adorm peste o oră-două, dacă, după ideea cu pricina, mai vine alta.

Când doarme David și poate ar trebui să o fac și eu să mai recuperez din ultimii 3 ani de ne-somn, că tare în urmă mai sunt.

Dar schițez, așa, rapid, printre frânturi, cum îmi găsesc loc, și visez la zilele în care voi avea timp să scriu în tihnă, până voi face bătături la degete și voi uita daca e dimineață devreme sau noapte târziu.

cand-unde-si-cum-scriu

P.S: Dragi colegi care mă citiți, să știți că la muncă nu scriu, doar îmi fac poze :) .

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

 

4 Comments

  1. Dans

    Te inteleg perfect, asa fac si eu. Ca sa nu mai transfer din telefon in laptop eu folosesc evernote, il accesezi pe aplicatia de telefon si apoi din browserul de pe laptop. Se sincronizeaza relativ instant, se nai zapaceste uneori, dar eu nu am pierdut niciodata nicio bucata de text.

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Super! Mulțumesc frumos pentru pont :)

      Reply
  2. mugureinflorit

    Buna Cristina, m-ar interesa ce job fuul-time ai. Cu drag pentru tine si munca ta, o mammica full-time

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Lucrez la Fundatia Principesa Margareta a Romaniei, sunt coordonator al programului Tinere Talente.

      Reply

Leave a Reply

%d bloggers like this: