Cand iubirea te face sa plangi de fericire

M-am așezat în pat cu David, doar noi doi, să îl adorm. S-a lipit de corpul meu. În patul nostru destul de mic, stăteam înghesuiți pe un sfert. Nici nu știu cum reușeam asta. Mi-am lipit obrazul de obrazul lui. Mi-a cuprins obrazul rămas liber cu mânuța lui caldă. A scos oftatul acela a adânc așa :

– Ce s-a întâmplat iubire? Plângi?
– Un pic, mami.
– Vrei să îmi spui motivul?
– Ghicește tu.
– Ești fericit?
– Ești supărat?

Am făcut o pauză. M-a așteptat liniștit.

– Se pare că nu știu motivul. Îmi spui tu?
– Fiindcă te iubesc așa mult mami.

Am zâmbit amândoi și am plâns amândoi. De fericire.

La mulți ani minune de copil!

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create856

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu