Blândosul, strâmba si-un hapciu

Mare privilegiu să poți capătă o boală. Noi nu-l deținem, dar se pare că nici nu ne abținem. Pregătiți-vă, asta e o poveste din capitolul ce ne plânge râsul.

De vineri domnul se luptă cu o răceală. L-am avertizat drăgăstos că n-are voie să o împrăștie și n-are loc să se vaite prea mult. Câteva zile bune l-am văzut doar cu masca la gură, ca nu cumva să îmbolnăvească băiatul. David râdea de fiecare dată când îl zărea, pe semne că arăta dubios. Iar eu i-am zis că fantezii cu medici n-am … nu încă. Mă rog, fiecare cu mendrele lui.

Duminică stătea lipit de covor, cică în pat amețea. În fiecare zi aceeași discuție “Să iau un paracetamol?”, “Mai bine mergi la medic”, îi zic, “Lasă că de mâine iau și aspirine”, “Auzi, da’ parcă mai aveam și nurofen prin casă”, “Auzi, da’ parcă nu esti medic” .. etc. Pune masca, scoate masca. Ba am febră, ba nu prea. Vă dați seama ce spectacol se derula la noi în casă. Pe mine mă luase o mică durere de ceafă dar n-aveam loc de reprezentații. Trei nopți și-a mutat domiciliul în sufragerie, iar aseara s-a întors vesel că răceala-i dusă cu tot cu febra ei. Spectacolul părea spre final, credeam eu, când colo era doar introducerea.

În toiul nopții ceafa mea s-a bocat. N-am închis ochii mai mult de 2 ore adunate și astea cu întreruperi pentru alăptat și pus compresii calde. Creierul meu a făcut saună toată noaptea. Mi-aș fi smucit gâtul din loc dacă n-aș fi mai avut nevoie de cap. Dimineață repede la medic. Dar nu pot domnule să fiu și eu în primul act, că hop și domnul după mine. “Cristinaaaa ce e asta?” E grav, zic, până să-l văd, îmi dau seama din sonor. Când colo invazia blândelor. Nu una, două, plin era, blândă lângă blândă. Plecăm la medic ca la promenadă, ținându-ne de mână, că ne mult nu mai mersesem așa. Concluzia: eu Torticolis. Medicamente compatibile cu alăptatul nu prea îs. Deci încă o cremă amărâtă și recomandarea de a nu ridica greutăți. Hai că 8 kg ale lui David nu se pun! Domnul, alergie sau ceva, probabil de la ghebele savurate aseară, că de‘, dacă îți place bio și mănânci toate adunăturile de prin pădure, atunci poftim la blânde!

Și cu așa măscărici, băiatul nu putea rămâne imun, prin urmare un strănut, două, un pic de febră și trupa e gata. Ce-i la noi în casă !? Un fel de n-ar mai fi!

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și înger de fetiță Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: