Bebelusii si pasiunile lor

Când nu-l aveam pe David și ajungeam prin raioanele de jucării mă gândeam că așa trebuie să arate raiul pentru copii. M-am înșelat, cel puțin în cazul băiatului meu. Pentru el sigur raiul are oale, cratițe și tigăi. Nu-mi amintesc când a descoperit prima oară o oală, cert e că și astăzi ar da orice mașinuță pentru una. Dacă e mare și are și capac de sticlă, cred că dă toată colecția de mașini plus tractoarele. Nu există zi să nu le plimbe prin casă, să ceară apă și să se bălăcească în ele, să nu scape una pe gresie sau pe piciorul meu. Am ajuns să ascundem sub cheie oalele foarte mari, capacele de sticlă și cratițele sensibile. Când avem nevoie să gătim în ele și le vede începe distracția și negoțul.

Bebelusii si pasiunile lor (3)

Când plecăm câteva zile undeva și apoi ne întoarcem acasă n-are răbdare nici să îl dezechipezi și fuge să își ia oalele în primire. Întotdeauna avem timp să desfacem bagaje, nu ne cere atenția de la atâta dor de oale. De altfel și când mergem în vizită la cunoscuți nu mă stresez să car jucării după mine. Oricine are în casă cratițe, linguri de lemn și castroane.

Bebelusii si pasiunile lor (2)

La bunica lui în vizită se servește singur, fiind toate sertarele la îndemâna lui. Apoi noi, civilizați cum suntem, le punem la loc, numai că nu știu cum, niciodată nu reușesc să intre toate și soacrei îi ia ceva timp să-și definească ordinea.

Mai cunosc copii cu pasiuni interesante. De exemplu băiatul unei prietene e atras de roți, de la mașinuțe, bicicletă, căruț, nu contează, roată să fie. În parc stă liniștit și învârte roțile, inclusiv cea mare pe care sunt diverse animale din plastic unde stau copiii. Unde e o roată e și el.

Copiii voștri au astfel de pasiuni?

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețui și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create895

6 comentarii la „Bebelusii si pasiunile lor

  1. Da, si la noi oalele sunt o mare pasiune. Andrei are 1an si 4luni, si pe langa oale il atrag butoanele, piulutele si suruburile. Se baga sub masa de la calculator si zapaceste stabilizatorul (ma gandeam ca il atrage becul verde, dar lui ii place zgomotul si rezultatul degetelor lui). Cand il plimb cu masinuta electrica, innebuneste claxonul, butonul de muzica si…opreste masinuta, ca deh, si ala e tot un buton care se cere apasat. In parc ia toate bancile la rand si pipaie suruburile si piulutele de parca le-ar verifica trainicia. Ar mai fi si aspiratorul, dat il atrag spre altceva ptr ca l-ar linge tot, l-ar pune pe fata si oricat l-as curata tot nu ma pot lauda ca e curat. E mai greu cand e racit si il folosim cu batistuta bebelusului, abia scapa de gurita lui.
    Felicitari ptr tot ce faci!!! Te citesc de mult, te admir, te respect, te invidiez si ma regasesc in multe din situatiile descrise. Mult succes, sa ne tii la curent cu totul despre David si sa ne impartasesti din experienta profesionala.

  2. O să ziceți că mă dau mare:)) Clara dacă are pian pe unde mergem, numai la el cântă.Nici nu o mai interesează jucăriile. E pasionată pentru că zi de zi cântăm la pian, pardon,la toate patru ( sunt profesor de pian și fondator al unei mici și de suflet școală de muzică) . Și când nu cântă la vreunul dintre ele, cântă pe pat,pe masă, pe jos, pe haine, pe ea… Și nu o forțez eu, ci ea pe mine, uneori chiar nu am dispoziție…Apoi, mai e Pufi (pardon, „Puti”), motanul nostru: jucărie taaare chinuită :)) „Măi, măi”, „miau -miauuu” și „ghidi, ghidi”. E atât de îndrăgostită de el, încât a făcut o criză de plâns de a auzit-o toată Băneasa pentru că nu ne-am apropiat (când am fost la grădina zoologică și a văzut râsul și tigrul) să facă ghidi-ghidi și măi- măi la mustățile și pernițele „micuților ei ” Pufi. Îl caută în cărțile ei,în coperțile cărților din librării, îl vede în pisicile de pe stradă. Deci, „Puti-miau-miauuu”: jucăria 2. Mai sunt miniaturile (asta-i de la tatăl ei moștenire). Dă -i miniaturi și o faci fericită. Și mai sunt brățările : pe asta nu știu de unde o are:)) și le face din piramidele-joc, din elasticele mele de păr și merge mândră prin casă sau pe-afară cu mâinile în sus, copăcel… așa a trebuit să mergem la o conferință :)) Am terminat, pe cuvânt :))) Ea nu, de mâine o ia de la capăt:)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu