Bataia nu educa! 63%  sau 37% ?

Bataia nu educa

Suntem o generație lovită. Nu neapărat la propriu, cel puțin nu fiecare dintre noi. Dar purtăm majoritatea greutățile unei copilării în care părinții făceau ce puteau și ce știau mai bine. Într-o societate în care domnea controlul, teama și supunerea. Mulți dintre noi am apărut într-o vreme comunistă. Când TREBUIA să faci copii devreme, poate când încă erai copil. Nu existau metode de contracepție eficiente, nici modalități de a întrerupe sarcina în condiții de siguranță. Într-o lume în care bărbatul dicta, femeia se supunea și copiii stăteau smirnă lângă cureau agățată în cui. Sper că acum din ce în ce mai mulți știm că bataia nu educa!

 

Și din generația asta lovită, statistic vorbind, 37% se chinuie să schimbe ceea ce au trăit, să se vindece. Să rupă cercul, să facă mai mult și mai bine. Să crească oameni care nu au nevoie să își revină din propria copilărie, precum ei.

 

Ceilalți 67% rămân blocați, cu valul pe ochi, în teamă, negare și minciuni că sunt bine. Că n-au pățit nimic de la o palmă la fund. Că e corect să fii brutal cu propriul copil. Cel de o șchioapă, sau nu chiar, care te privește ca pe un zeu cu parul în mână

 

De ce mai cred oamenii din ziua de azi, chiar și cei cu educație și acces permanent la informație, că doar cu bătaie, frică și supunere poți crește un copil?

Pentru că altfel e mai greu. Pentru că altfel înseamnă să ai răbdare, să explici, să asculți. Să te controlezi când îți vine să te urci pe tavan de nervi. Să cauți alte soluții pentru a calma conflicte. Să iubești și când ți se pare că numai de iubire nu e loc.

 

Pentru că nimeni nu vrea să gândească rău despre proprii părinți. Pentru că oricât de mult ne-ar fi greșit cu abuzuri fizice sau psihice, tot vrem să nu îi judecăm și să le căutăm scuze. Pentru că îi iubim oricum și știm că într-o zi nu vor mai fi. Pentru că unii au crescut o viață întreagă simțind și auzind că au meritat fiecare palmă așa că le e greu să credea că vina nu e de fapt la ei.

 

– Pentru că ”am ajuns bine chiar și cu palme la fund”. Bine în comparație cu cine și cu ce? Uite că dacă te alături celor 67% care cred că e în regulă să lovești un copil, îți spun eu sigur, că nu ești bine deloc. Și nu vrei să te compari un pic cu cei care au crescut cu iubire și înțelegere și fără palme la fund?

 

– Pentru că ne este frică să nu avem copii ”alintați, râzgâiați, care ni se urcă în cap”. Pentru că nu ne-a învățat nimeni că se poate să educăm și altfel, că acești copii de care se tot teme lumea nu devin așa fiindcă habar nu au ce înseamnă urma unei palme.

 

– Pentru că e puterea la noi și unii au impresia că dacă ai făcut un copil îl deții, el trebuie să facă tot ce îi ceri, să fie marionetă, că doar părinții de-aia se sacrifică. Măi oameni buni, voi cunoașteți un copil care a cerut singur să vină pe lume? Dar unul care să vrea ca un părinte să se sacrifice? Eu, nu!

– Pentru că au impresia că o palmă la fund nu e același lucru cu bătaia.

Dar ce este? Când e tare și nu e tare? Cine decide asta? Tu sau copilul care o simte și care adună odată cu ea și neputință, frică, frustrare. Știți sechelele astea nu se văd cu ochiul liber, dar stau acolo ascunse în sufletul fiecărui om care a cunoscut ce este violența.

 

– Pentru că părinții nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă că violența oferă o singură lecție: nu mai fac X lucru pentru că mă bate mama/tata. Și cum vrei să învețe el despre de ce e bine sau nu? Sau e în regulă dacă, de exemplu, umblă la aragaz când tu nu ești acasă, deci nu îl vezi, deci nu mănâncă bătaie?

 

– Pentru că un copil nu îți va da o palmă înapoi cum ar face un adult dacă l-ai lovi. Nu te poate concedia sau reclama la poliție. Când aud că nu poți compara bătaia dată copilului cu cea a unui adult mi se încâlcesc neuronii în minte. Când văd bărbați care susțin că nu este deloc în regulă să îți bați soția, dar poți face asta cu un copil, îmi vine să îi apuc bine de gulerul apretat de la cămașă și să îi pun să mai repete până vor înțelege exact ce aberații vorbesc.

 

– Pentru că un părinte care își lovește din când în când copilul ar trebui să aibă o uluitoare forță interioară să recunoască, în primul rând în fața lui, că a greșit. Și încă vreau să cred că mai există astfel de oameni puternici. Mi se pare o diferență incredibilă între un părinte care își pune valul pe ochi și continuă să creadă că în tot răul lui, face un bine, și un părinte care a făcut un rău și apoi il îndreaptă cu foarte mult bine.

Un părinte care crede că ”o palmă la fund” este metodă de educație, nu va da doar o palmă.

Nu zic că un copil care a primit o palmă la fund într-o viață de om, de la un părinte care a regretat-o suficient încât să nu o mai repete, va rămâne traumatizat pe viața. Dar un părinte care crede că ”o palmă la fund” este metodă de educație, nu va da doar o palmă. La fel cum nu doar palmele sunt abuzuri, dar despre asta altă dată.

 

Nu cred că, dacă am scris eu despre ”de ce nu e bine să îți bați copilul”, lucrurile se vor schimba simțitor dar îmi doresc să cred că, pe măsură ce noi, cei 37% ne străduim să arătăm că se poate și altfel, procentele acestea se vor inversa. Visez des la o lume în care oamenii să crească oameni fericiți. La o lume în care nu este nevoie să convingi că nu este în regulă să bați și să umilești copilul crescut din tine. Sper că nu visez la prea mult!

 

‪#‎37lasuta

(Este un hashtag pentru parintii si non-parintii care vor sa lupte impotriva bataii ca metodă de disciplina. Daca vreti sa participati, puneti pe wall-ul vostru o fotografie insotita de hashtagul ‪#‎37lasută . Pentru ca, in Romania, 63% dintre parinti îsi bat copiii. Noi suntem ceilalti).

 

Sursă poza: Trym Nilsen @ Unsplash

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

Sunt licențiată în Psihologie și în Asistență Socială și sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Am finalizat masterul „Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei” și un program de formare în specializarea ”Psihoterapia integrativă a traumei”. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 531

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.