Anul trecut mi se spunea Grinch

Am citit articolul Mirunei și am zâmbit lung, cu dinții pe din-afara, ăștia așa nu la fel albi ca ai ei. Am zâmbit pentru că anul trecut mi se spunea Grinch.

Nu am vrut să fac brad. Nici acasă și nici la birou. Acasă m-a convins David, că na, e copil și e copilul pe care îl ador. Și pentru el vreau să-i fie Crăciun în suflet. La birou nu era decizia mea, dar n-am pus glob în brad și nici nu am stat să ascult colinde. Mi-am făcut de lucru prin bucătărie, la cafele.

Nu am vrut să văd filme cu Moș Crăciun, nici să aud colindători. Aș fi ars toate luminițele din oraș. Mă durea la propriu bucuria tuturor. Mi-era groaznic de frig pe jumătate. Nu aveam chef să dau cadouri și nici să primesc. Nici să râd. Mă târam prin viață.

Cu 2 ani înainte a fost la fel.

Eu am iubit Crăciunul. Era perioada preferată din an. Ascultam colinde, ca mama, cu o lună înainte. Le și cântam. Încă știu foarte multe. Cumpăram cadouri și mă bucuram pentru bucuria lor. Stăteam cu mama în bucătărie și găteam, tot ascultând colinde. Căutam filme cu spiritul Crăciunului pe toate canalele TV. Aș fi vrut să fie Crăciun în fiecare zi.

Apoi a murit Emma și am devenit Grinch.

Anul acesta am făcut 2 brazi acasă. Am văzut multe filme cu Moș Crăciun și Singur Acasă. M-am plimbat cu David, cu mașina, pe toate bulevardele mari doar ca să vedem luminițe. Am împachetat cadouri în hârtie specială. Într-o după amiază oarecare, când mă duceam să îl iau pe David de la grădiniță, am cântat singură, în mașină, cu voce tare, râzând și plângând în același timp, colindul meu preferat. Am fost împreună, cu colindul, la rudele mele.

Cum a zis Miruna, “Vei rescrie istoria Crăciunului cât de curând“. Am început să o rescriu.

Așa e, fiecare Grinch își ține cu greu durerile cât de cât închise să nu îl sufoce. Crăciunul este despre familie și iubire și a fi împreună. Emma e în ceruri. Eu aveam nevoie de ea aici. Încă mai am. Dar am învățat să privesc plecarea ei altfel. Pentru că, nu poți schimba trecutul, dar poți să alegi cum îl privești și ce înveți din el și ce trăiești după cea mai mare durere care îți este dată să o duci. Pentru că, fiecare merită mai mult decât cea mai mare durere pe care poate să o ducă.

Anul trecut mi se spunea Grinch. Anul acesta sunt eu, Cristina 🙂 !

Să vă stea sufletul bine în voi și să nu îl cunoască vreodată pe Grinch și dacă asta nu se poate, să vă rescrieți istoria Crăciunului. Fiecare om merită să îi stea bucuria vieții în suflet!

FotoCredit: Foto Experience Ro

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create887

3 comentarii la „Anul trecut mi se spunea Grinch

  1. Grinch-ule, bine că ne-ai dat-o pe Cristina înapoi :* Merry Christmas. O să vezi, c-o să mă pomenești tot mai des ca pe o bătrână căreia-i dai dreptate :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu