An prea greu …

E ultima zi din 2016 și eu îmi doresc un singur lucru, să trăim. Atât!

Anul ăsta a fost cel mai greu al existenței mele și am mai avut ani grei și altă dată. Uneori mă regăsesc întrebându-mă dacă într-adevăr am trăit asta și nu a fost doar un vis prea lung și prea dureros. Mângâi pântecele și cerceii de la gât și descopăr că nu, n-a fost vis, noi chiar am pierdut-o pe Emma, oricât de greu îmi este să accept că poți crește 9 luni un copil perfect sănătos în tine pentru a-l naște să nu mai fie, pentru că un medic n-a fost ce trebuia să fie, medic. Și uite, încă mai trăiesc eu, oricât de greu mi-ar fi fost altă dată să cred că o mamă mai poate trăi după ce își pierde copilul.

mama-care-ti-ai-pierdut-copilul-da-ti-timp-si-loc

Anul ăsta mi-a fost lecție dură și continue să îmi fie. Știu că este mult loc să îmi aduc iertare față de mine, înțelegere, acceptare și iubire. Asta am tot aflat în terapie de atâta timp în care mă duc cu speranța că, la un moment dat, îmi voi potoli durerea, furia și teama de moarte și de viață. E muncă grea. Numai muncă și războaie simt că am dus anul ăsta și sunt extrem de obosită și uneori speriată de ce urmează să mai vină. Ce voi face eu de ziua în care s-a născut copilul pe care nu îl mai am? Voi supraviețui, trăindu-mi durerea în brațele băieților mei. Asta îmi spun de fiecare dată când simt că nu mai pot să duc dorul de ea.

Pentru prima dată, la final de an, nu fac liste și nu am așteptări. Nu cer să îmi aducă ceva noul an, dar cer să nu îmi mai ia, pentru că încă mai am foarte multe, restul detaliilor ni le vom face singuri, când om putea, cum om putea. Și sper să ne lase suferința să fim cât mai rar goi, îndurerați și furioși și cât mai des așa, fericiți împreună. Pentru că încă putem să fim atunci când dorul nu ne blochează sufletele și e tare încurajator să știi că poți să mai fii fericit și după ce ai crezut că viața s-a sfârșit pentru tine.

Vă mulțumesc că ați rămas să mă citiți și anul acesta în care blogul nu a mai fost numai despre cât de FUN este să fii părinte. Vă doresc ”La mulți ani” cu pace în suflete, blândețe și iubire față de sine și să trăiți, și voi și oamenii pe care îi iubiți.

 

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Aboneaza-te la blog”). 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

7 Comments

  1. Diana

    Te citesc de putin timp si te admir. Nu stiu ce as putea sa-ti spun, de fapt nu ar trebui sa-ti spun nimic, doar sa te imbratisez. Eu am pierdut prima sarcina in 3 luni, au trecut 8 ani si tot doare, mamei i-a murit primul copil in pantece la 7 luni, are 65 ani si inca o doare, bunica. .. of, i-au murit 4 copii abia nascuti, acum 80 de ani, bunica nu mai e de mult, dar ei tot sunt in sufletele noastre
    Durerea nu trece, dar poti trai cu ea, pentru ca mai ai atat de mult ramas

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Iti multumesc Diana. Stiu, mai am atat de mult ramas si asta ma ajuta enorm.

      Reply
  2. Irina

    La mulți ani! Te îmbrățișez cu drag!

    Reply
  3. Pingback: Vinovatii si temeri … uneori pana la epuizare | FUN Parenting by Cristina Buja

  4. Pingback: Normalul pe care il cautam | FUN Parenting by Cristina Buja

  5. eumiealmeu

    alături de tine.

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Îți mulțumesc din suflet

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: