Ambidextra si cititoare din plictiseala

Mi-a plăcut mult școala, mai puțin câteva ore la care mă plictiseam groaznic. Aveam două modalități să mă ajut să suport 50 de minute de nimic:

  1. Mai întâi am citit romane de dragoste până m-a prins profa de chimie. Ascundeam cartea în caietul de curs, dar pare-mi-se că nu suficient de bine. Nu fu prea distractiv când a văzut romanul Sandrei Brown, măcar de aș fi citit ceva mai elevat, mai elegant. Dar puțin mai târziu m-am apucat de citit și cărți serioase și profunde. Ea era o doamna elegantă, nu știu dacă am văzut-o de două ori într-un an purtând aceeași ținută. Orele în schimb erau de multe ori somnifer pentru inteligență.
  2. Când nu a mai mers treaba cu cartea, m-am apucat de scris cu stânga, cu dreapta deja știam. Deschideam caietul la final și notam ce îmi trecea prin minte sau ce spunea profesorul, dar doar cu stânga și așa am trecut de la a scrie hieroglife la a scrie ceva ce poate fi și citit. Plus că păream foarte implicată luând notițe.

Așa că, uitați ceva ce nu știați despre mine, sunt ambidextră și am început să citesc din plictiseală. Acum citesc din pură plăcere … și scriu la fel.

 

Sunt licențiată în psihologie și sunt fascinată de creierul uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Ceva furtuni am trăit și eu! Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară. Locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești și râsete de copil. Uneori și lacrimi, pentru că, oricât de „FUN” ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Așa că, pășiți cu grijă când intrați în sufletul meu. Nu e musai să vă placă, dar e musai să îl tratați cu respect. Așa cum vă scriu și eu!
Articole create859

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Introdu termenii de cautare si apasa enter sau escape pentru a iesi din meniu