Ambidextra si cititoare din plictiseala

Mi-a plăcut mult școala, mai puțin câteva ore la care mă plictiseam groaznic. Aveam două modalități să mă ajut să suport 50 de minute de nimic:

  1. Mai întâi am citit romane de dragoste până m-a prins profa de chimie. Ascundeam cartea în caietul de curs, dar pare-mi-se că nu suficient de bine. Nu fu prea distractiv când a văzut romanul Sandrei Brown, măcar de aș fi citit ceva mai elevat, mai elegant. Dar puțin mai târziu m-am apucat de citit și cărți serioase și profunde. Ea era o doamna elegantă, nu știu dacă am văzut-o de două ori într-un an purtând aceeași ținută. Orele în schimb erau de multe ori somnifer pentru inteligență.
  2. Când nu a mai mers treaba cu cartea, m-am apucat de scris cu stânga, cu dreapta deja știam. Deschideam caietul la final și notam ce îmi trecea prin minte sau ce spunea profesorul, dar doar cu stânga și așa am trecut de la a scrie hieroglife la a scrie ceva ce poate fi și citit. Plus că păream foarte implicată luând notițe.

Așa că, uitați ceva ce nu știați despre mine, sunt ambidextră și am început să citesc din plictiseală. Acum citesc din pură plăcere … și scriu la fel.

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: