Am plans. Nu stiu cum am putut. Dar tare mi-e drag de mine.

M-am sprijinit cu palmele de marginea chiuvetei și m-am privit în oglindă. Abia trezită, cu părul prins în vârful capului, fără nimic pe tenul meu, în afară de mine. M-am apropiat mai tare. Am vrut să îmi spun ceva, dar sub greutatea mea s-a mișcat chiuveta. Am râs. ”Iar îmi spune Marius că nu trebuie să mă sprijin, o să o dărâm. De 10 ani o lasă așa, nelipită de perete. Se pare că nu toate lucrurile trebuiesc reparate. De ce altfel m-ar mai certa?  Am râs iar”.

Am luat palmele de pe chiuvetă și m-am privit iar. Mă uitam și mă gândeam la Cristina de acum 2 ani. Tot golul ăla din privire, și ura, și teama, și cearcănele, și neputința, și dorul, mai ales dorul. Am plâns. Mă uitam la mine în oglindă și plângeam. De dor, dar mai mult de drag. ”Măi Cristina fată, cum ai reușit tu să nu cazi? Cât de greu ți-a fost, cât a durut? Cât mai doare și tu stai pe picioare și uneori mai duci și pe alții de mână. Cum ai putut tu, fată, să nu mori? Cum poți să ai chipul ăsta deschis cât încă sufletul e parțial închis? Cum stai tu așa cu el negru pe jumătate, dar atât de plin și luminat pe cealaltă jumătate? Cum?”.

Am plâns. Și m-aș fi îmbrățișat din exterior dacă aș fi putut să ies din trupul ăsta care mi-a dat și prea mult mi-a luat. Nu știu cum am putut. Dar tare mi-e drag de mine. Nu e un sentiment familiar.

FotoCredit: Foto Experience Ro

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și înger de fetiță Emma.

4 Comments

  1. Ada

    Si mie mi-e tare drag de tine!!! Te imbratisez eu!!!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Iti multumesc tare mult draga ADA :*

      Reply
  2. Ionescu

    Draga Cristina, am descoperit de curând blogul tau și mi am dat seama că te cunosc de undeva… am făcut practica la Principesa Margareta un timpul facultății și tu ai fost coordonatoarea mea câteva luni după aceea ai plecat in prenatal (cu David însărcinată) și a rămas Anca in locul tau. M am bucurat să ți descopar blogul acesta dar m am întristat când am citit și am aflat povestea tristă pe care ați trăit o…dar te apreciez și mai mult decât înainte că ai găsit puterea și forța să treci peste și să ți crești băiețelul. Am și eu o fetița acum, de 1 an și 5 luni și am plâns la fiecare articol al tau. Eu o să mai rămân cu tine aici, o să te citesc și îți oferim toate îmbrățișările din lume!

    Reply
    1. Cristina Buja (Post author)

      Draga Adriana, mă bucur să ne reîntâlnim. Să îți trăiască fetița și să fie sănătoasă :* Îți mulțumesc că mă citești și că rămâi aici cu mine :*

      Reply

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *