Am invatat copilul ce sa faca daca se pierde

Eram în Mogoșoaia cu finii. Ăștia mari, adică adulții, au rămas să cumpere o cola rece. Eu mergeam ușor cu David și finuța. Ăștia doi strengari au pus-o pe o întrecere cu trotinetele din dotare. Măi, și au prins o viteză de nu reușeam să îi ajung din urmă și cred că nici în generală, când am făcut atletism, nu galopam așa. S-au pierdut în mulțimea de pe alee. Eu strigam la ei și ei nimic, se chicoteau și pedalau. Nu îi mai vedeam deloc. Într-un final s-au oprit când cineva i-a atenționat că tot strigă o nebună agitată după ei. Îmi venea să îi dau cap în cap la ce spaimă am tras, norocul lor că nu sunt rezistentă la efort și abia mai puteam să gâfâie. Și nici nu bat copiii 🙂 . I-am așezat pe o bancă și i-am băgat în ședință pe amândoi. Am început cu morala și spaima pe care am trăit-o și am continuat cu:

– Ce faceți dacă vă pierdeți de noi?
– Mă duc la un polițist, răspunde David.
– Bine până aici. Și ce îi spuneți polițistului?
– Să mă ducă la mami și la tati, completează Antonia.
– Și el de unde știe care sunt părinții voștri.
– ÎÎÎÎ …

A fost o ședință mai lungă decât cea de partid 🙂 . Când ne-au ajuns ceilalți din urmă stăteam toți 3 cuminți pe bancă și repetam adresa de acasă. Da, atunci am început să îl învăț pe David adresa unde locuiește și să pronunțe corect numele noastre. Avea 3 ani și 3 luni.

Invata copilul ce sa faca daca se pierde

Știe că este periculos să se îndepărteze foarte mult, “foarte mult” e atunci când nu mă mai vede, știe că este important să îmi răspundă atunci când îl strig să văd prin ce tobogan e ascuns, știe că dacă se întâmplă ceva și se pierde trebuie să meargă la un polițist, sau gardian și să îl roage să îl ducă acasă. Dacă nu găsește polițist sau gardian să meargă la o mamă și să îi spună … m-am gândit eu că mamele sunt mai safe 🙂 .

 

 

Citește și:

Relatia tata-copil se creeaza cu mama stand pe tusa din cand in cand

Despre sacrificiul parintilor si lectia neiubirii pe care o predau

Conflicte sanatoase pentru relatii sanatoase

Cand mamele sunt, dar nu sunt  

Libertatea fara limite si capcanele ei

Copii perfecti si mame imperfecte  

 

Cristina Buja
Sunt mamă, psiholog, trainer, ONG-ist și-n toate îmi place să îi învăț pe oameni să se ajute singuri. Aici e culcușul meu cald, pufos, cu miros de scorțișoară, locul unde mă dezbrac de temeri și vă însoțesc cu gânduri, vise, povești, uneori și lacrimi, pentru că, oricât de FUN ar fi să fii părinte, de mii de ori poate fi mai greu când nu poți fi. Aici sunt eu, la fel și altfel, mamă de băiat David și de fetiță înger Emma.

1 Comment

  1. Pingback: #54 Inspirația săptămânii (12 - 18 august 2017) | Cristina Oțel

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: